- foi
- FOI1 s.m. v. foale.Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98FOÍ2, foiesc, vb. IV. 1. intranz. (Despre o colectivitate, o mulţime) A se mişca, a umbla încoace şi încolo; a mişuna, a forfoti, a fojgăi. ♦ (Despre un loc, o încăpere etc.) A fi plin de lume care mişună. 2. refl. A nu sta locului, a umbla de colo până colo, a se mişca întruna, a nu sta locului; a se fâţâi. ♦ A se răsuci de pe o parte pe alta, a se mişca, a se agita în loc (căutându-şi o poziţie comodă). ♦ fig. A se codi. 3. tranz. A face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului. – lat. *follire (= follere) sau din foaie.Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98FOÍ vb. 1. v. forfoti. 2. a se perpeli, a se răsuci, a se suci, a se zvârcoli, (prin Olt.) a se scârciumi. (Toată noaptea s-a foi în aşternut.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefoí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. foiésc, imperf. 3 sg. foiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. foiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA FOÍ1 foiésc intranz. (despre mulţimi de fiinţe) A se mişca grăbit şi haotic fără întrerupere; a forfoti; a fojgăi; a mişuna; a furnica; a roi; a foşni; a viermui. [Sil. fo-i] /<lat. follireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA FOÍ2 foiésc tranz. (fuste) A face să se înfoaie. [Sil. fo-i] /<lat. follireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE FOÍ mă foiésc intranz. 1) A umbla fără astâmpăr (într-un spaţiu restrâns); a se fâţâi. 2) A se întoarce mereu de pe o parte pe alta (în aşternut); a se zvârcoli. 3) A nu se putea hotărî (dintr-o dată); a sta la cumpănă; a şovăi; a oscila; a pendula; a balansa; a ezita. [Sil. fo-i] /<lat. follireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.
