pişcătură — PIŞCĂTÚRĂ, pişcături, s.f. 1. Faptul de a pişca, pişcare a pielii; ciupitură. 2. înţepătură, muşcătură de insectă. ♦ fig. Vorbă usturătoare; ironie. 3. Bucăţică sau cantitate mică ruptă din ceva; fărâmă. ♦ Urmă rămasă la locul din care s a scos… … Dicționar Român
ciup — s. v. cioc, clonţ, plisc. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ciup2, ciupi, s.m. (pop.) 1. (mai ales la pl.) şuviţă de păr, moţ, chică, percică, ciuf, smoc, chică. 2. lână rămasă în pieptenii de scărmănat; resturile câlţilor de… … Dicționar Român
ciupeală — CIUPEÁLĂ, ciupeli, s.f. Faptul de a ciupi. ♦ fig. (fam.) Însuşire (repetată) a unor mici sume de bani, a unor obiecte mărunte etc. furt mărunt, furtişag. – Ciupi + suf. eală. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CIUPEÁLĂ s. v. ciupitură.… … Dicționar Român
pişca — PIŞCÁ, pişc, vb. I. 1. tranz. A prinde cu degetele pielea sau carnea cuiva, ridicând o sau strângând o şi producând o senzaţie dureroasă; a ciupi. ♦ A apuca cu degetele coardele unor instrumente muzicale, ridicându le puţin şi dându le drumul,… … Dicționar Român
pişcare — PIŞCÁRE, pişcări, s.f. Acţiunea de a (se) pişca şi rezultatul ei; pişcat. – v. pişca. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PIŞCÁRE s. 1. v. ciupire. 2. v. ciupitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pişcáre s. f … Dicționar Român
rofii — RÓFII s.f. pl. (pop.) Nume dat unor bube care apar uneori la copii, pe cap sau pe faţă, îndată după naştere. – cf. scr. r o h a v ciupit de vărsat . Trimis de cornel, 23.02.2004. Sursa: DEX 98 rófii s. f. pl. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
înţepătură — ÎNŢEPĂTÚRĂ, înţepături, s.f. 1. Înţepare; efectul produs de o înţepare; locul unde s a produs aceasta; furnicătură, împunsătură. 2. fig. Aluzie răutăcioasă, vorbă ironică; împunsătură. – Înţepa + suf. ătură. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa:… … Dicționar Român
