- ciupitor
- CIUPITÓR, ciupitoare, s.n. Utilaj pentru luat probe de pământ din fundul sau din pereţii unei găuri de sondă. – Ciupi + suf. -tor.Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX '98ciupitór s. n., pl. ciupitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCIUPIT//ÓR ciupitoroáre (ciupitoróri, ciupitoroáre) şi substantival Care ciupeşte. /a ciupi + suf. ciupitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.