- tarantulă
- TARANTÚLĂ, tarantule, s.f. Specie de păianjen mare (din ţările meridionale) a cărui înţepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [var.: tarantélă s.f.] – fr. tarentule.Trimis de pan111, 10.05.2004. Sursa: DLRMTARANTÚLĂ, tarantule, s.f. Specie de păianjen mare (din ţările meridionale), cu patru ochi mari şi numeroşi ochi mai mici, care îşi sapă galerii în pământ şi a cărui înţepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [var.: tarantélă s.f.] – Din fr. tarentule.Trimis de dante, 02.07.2004. Sursa: DEX '98TARANTÚLĂ s. (zool.; Lycosa tarentula) (rar) tarand.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetarantúlă (zool.) s. f., g.-d. art. tarantúlei; pl. tarantúleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTARANTÚL//Ă tarantulăe f. Păianjen de pământ, de talie mare, veninos, cu patru ochi mari şi numeroşi ochi mai mici, răspândit în regiunile meridionale. /<fr. tarentuleTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTARANTÚLĂ s.f. Specie de păianjen mare care se întâlneşte în ţările sudice şi a cărui înţepătură este deosebit de toxică. [var. tarantelă s.f. / < fr. tarentule, cf. it. tarantola].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTARANTÚLĂ s. f. păianjen mare, foarte veninos, din ţările meridionale, cu patru ochi mari şi numeroşi ochi mai mici, care îşi sapă galerii în pământ. (< fr. tarentule)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.