înţepãtór — adj. m., pl. înţepãtóri; f. sg. şi pl. înţepãtoáre … Romanian orthography
acid — ACÍD, Ă, acizi, de, s.m., adj. 1. s.m. Substanţă chimică, cu gust acru şi miros înţepător, care înroşeste hârtia albastră de turnesol şi care, în combinaţie cu o bază, formează o sare. 2. adj. (Adesea fig.) Care are proprietăţile unui acid (1),… … Dicționar Român
iute — IÚTE, iuţi, adj. 1. Care acţionează sau reacţionează repede; expeditiv, prompt; care se produce repede, prompt. Om iute. Replică iute. ♦ Care fuge, aleargă, înaintează repede, rapid. Cal iute. Mers iute. ♦ (Adverbial) În grabă, repede, imediat,… … Dicționar Român
acetic — ACÉTIC, Ă, acetici, ce, adj. (În sintagmele) Acid acetic = acid organic obţinut sintetic sau prin oxidarea alcoolului etilic, care se prezintă ca un lichid incolor, cu miros înţepător şi este folosit în industria coloranţilor, farmaceutică, în… … Dicționar Român
amoniac — AMONIÁC s.n. Gaz incolor, cu miros înţepător, înecăcios, obţinut din combinarea hidrogenului cu azotul, întrebuinţat la fabricarea acidului azotic, a îngrăşămintelor azotoase, a explozivelor etc. [pr.: ni ac] – Din fr. ammoniaque. Trimis de RACAI … Dicționar Român
clorhidric — CLORHÍDRIC, adj. (În sintagma) Acid clorhidric = gaz incolor cu miros înţepător, rezultat din combinarea clorului cu hidrogenul sau prin acţiunea acidului sulfuric asupra sării de bucătărie, cu numeroase întrebuinţări în industria chimică. – Din… … Dicționar Român
ironic — IRÓNIC, Ă, ironici, ce, adj. Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conţine, care exprimă o ironie; înţepător. – Din fr. ironique, lat. ironicus. Trimis de gall, 04.01.2008. Sursa: DEX 98 IRÓNIC adj.… … Dicționar Român
picant — PICÁNT, Ă, picanţi, te, adj. 1. (Despre mâncăruri, băuturi sau despre gustul lor) Condimentat (de obicei iute, usturător etc.). 2. fig. (Despre glume, anecdote etc.) (Uşor) indecent, obscen, piperat. 3. fig. (Despre persoane şi despre înfăţişarea … Dicționar Român
ţeapă — ŢEÁPĂ, ţepi, s.f. 1. Par lung şi ascuţit la un capăt (folosit în trecut ca instrument de supliciu); p. restr. vârful unui astfel de par. 2. Prelungire ascuţită şi ţepoasă la spicele cerealelor; (la pl.) resturile tulpinilor unor păioase, rămase… … Dicționar Român
anhidridă — ANHIDRÍDĂ, anhidride, s.f. 1. Substanţă anorganică care, reacţionând cu apa, formează un acid. 2. Substanţă organică rezultată de obicei prin eliminarea unei molecule de apă dintre doua grupări carboxil. ♦ Anhidridă carbonică = bioxid de carbon,… … Dicționar Român
