- iute
- IÚTE, iuţi, adj. 1. Care acţionează sau reacţionează repede; expeditiv, prompt; care se produce repede, prompt. Om iute. Replică iute. ♦ Care fuge, aleargă, înaintează repede, rapid. Cal iute. Mers iute. ♦ (Adverbial) În grabă, repede, imediat, îndată. S-a dus iute acolo. ♦ Care se produce cu tărie, cu forţă. Ploaie iute. 2. Care se enervează, se supără, se mânie uşor; irascibil; violent. 3. Care are gust înţepător; care produce o senzaţie gustativă usturătoare; picant. Mâncare iute. Gust iute. ♦ Care produce o senzaţie olfactivă înţepătoare şi neplăcută. Miros iute. – Din sl. ljutŭ.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Iute ≠ agale, domol, greoi, încet, lent, lin, molatic, molâuTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeIÚTE adj., adv. 1. adj. v. sprinten. 2. adj. focos, sprinten, (pop.) ortoman. (Cal iute.) 3. adj. ager, agil, isteţ, repede, sprinten, vioi, (reg.) zburatic. (iuteîn mişcări.) 4. adj. sprinten, vioi, (livr.) alert. (O mişcare iute.) 5. adj. v. rapid. 6. adj. grabnic, grăbit, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit, (înv. şi pop.) silit, silnic, (înv.) pripitor. (Un mers iute.) 7. adv. grabnic, rapid, repede, tare. (Alerga când mai iute, când mai încet.) 8. adv. v. imediat. 9. adv. v. curând. 10. adj., adv. v. des. 11. adj. v. violent. 12. adj. v. impetuos. 13. adj. v. picant. 14. adj. înţepător, picant, piperat, pişcător, usturător. (Gust iute al unei mâncări.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeURZICĂ IÚTE s. v. urzică mică.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeiúte adj. m., f. iúte; pl. m. şi f. iúţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIÚTE1 adv. Într-un timp scurt; în (cu) grabă; repede. /<sl. IjutĕTrimis de siveco, 22.10.2004. Sursa: NODEXIÚTE2 iuţi adj. 1) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte repeziciune; repede; ager; sprinten; vioi. ♢ iute (sau bun) de picior v. PICIOR. 2) (despre persoane) Care se înfurie sau se irită foarte uşor. 3) Care are gust înţepător, pişcător, de ardei, de piper. 4) (despre mâncăruri şi băuturi) Care are miros şi gust înţepător; picant. /<sl. IjutĕTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXiúte adj. – 1. Picant, cu gust înţepător. – 2. Puternic, tare. – 3. Violent, coleric, furios, impetuos. – 4. Dibaci, descurcăreţ, agil. – 5. Care acţionează repede, prompt. – 6. Care aleargă repede. – Megl. l’ut. sl. ljutŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 356; Cihac, II, 152; Tiktin; Conev 93; DAR), cf. bg., sb. ljut, pol. luto, rus. ljutĭ, cu sensurile similare rom. – Der. iutac, adj. (rapid, descurcăreţ); iuţar, s.m. (ciupercă, Lactarius piperatus); iuţi, vb. (a deveni picant sau înţepător; a irita; a accelera, a grăbi; refl., a se înfuria); iuţeală, s.f. (gust picant; rapiditate; viteză; violenţă); iuţime, s.f. (gust picant, rapiditate).Trimis de blaurb, 25.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.