- sprinten
- SPRÍNTEN, -Ă, sprinteni, -e, adj. (Despre fiinţe; adesea adverbial) Care se mişcă repede şi cu uşurinţă; vioi, iute; (despre mişcări, acţiuni ale fiinţelor) care arată vioiciune, iuţeală. ♢ expr. Sprinten la minte = inteligent, deştept. ♦ fig. (Rar; despre lucruri) Înalt, subţire, suplu, elegant. – cf. scr. s p r e t a n .Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa: DEX '98Sprinten ≠ greoi, molaticTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSPRÍNTEN adj. 1. v. iute. 2. focos, iute, (pop.) ortoman. (Cal sprinten.) 3. ager, agil, isteţ, iute, repede, vioi, (reg.) zburatic. (sprinten în mişcări.) 4. iute, vioi, (livr.) alert. (O mişcare sprinten.) 5. săltat, săltăreţ, vioi, zglobiu, (rar) săltător. (Zborul sprinten al rândunicii.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSPRÍNTEN adj. v. ager, deştept, dibaci, inteligent, iscusit, isteţ, îndemânatic, priceput, subţire, uşor.Trimis de siveco, 18.11.2008. Sursa: Sinonimesprínten adj. m., pl. sprínteni; f. sg. spríntenă, pl. sprínteneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSPRÍNTEN sprintenă (sprinteni, sprintene) 1) şi adverbial Care vădeşte uşurinţă în mişcare; vioi; iute; ager; agil. Paşi sprinteni. ♢ sprinten la minte isteţ. 2) fig. (despre construcţii) Care are forme elegante, uşoare. Colonadă sprintenă. /<sl. suprentinuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsprínten (-nă), adj. – 1. Agil, vioi, iute, rapid. – 2. Îmbrăcat lejer. – var. înv. sprintin. sl. *sŭprętinu (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 359; Tiktin; Conev 100), de la sŭprętati "a se strînge", cf. slov. spreten "abil", sb., cr. spretan "abil, iscusit". – Der. sprinteni, vb. (a da agilitate; refl., Trans., a se lupta); sprintenior (var. sprinte(i)or), adj. (militar înarmat uşor); sprintenime, s.f. (trupă uşor înarmată); sprinteneală (var. sprintenie), s.f. (agilitate, uşurinţă).Trimis de blaurb, 13.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.