agilitate — AGILITÁTE s.f. Uşurinţă în mişcări; supleţe, sprinteneală, vioiciune. ♦ Îndemânare. – Din fr. agilité, lat. agilitas, atis. Trimis de ana zecheru, 03.09.2002. Sursa: DEX 98 AGILITÁTE s. v. sprinteneală. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
alegreţe — ALEGRÉŢE s.f. (livr.) Vioiciune, sprinteneală (a tonului, a exprimării). – Din fr. allégresse. Trimis de ana zecheru, 11.05.2007. Sursa: DEX 98 alegréţe s. f. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ALEGRÉŢE s. f. vioiciune … Dicționar Român
vioiciune — VIOICIÚNE, vioiciuni, s.f. 1. Calitatea de a fi vioi; sprinteneală, zburdălnicie, agerime în mişcări; însufleţire, animaţie. ♦ Neastâmpăr, strălucire, expresie vie; elan, avânt. 2. Capacitatea de a înţelege cu uşurinţă ceva, de a reacţiona… … Dicționar Român
agerime — AGERÍME s.f. Calitatea de a fi ager. – Ager + suf. ime. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AGERÍME s. 1. v. sprinteneală. 2. v. inteligenţă. 3. v. acuitate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
iuţeală — IUŢEÁLĂ, iuţeli, s.f. 1. Caracterul a ceea ce este iute, grabă cu care se mişcă cineva sau ceva; viteză (mare); repeziciune. ♢ loc. adv. Cu iuţeala fulgerului = extrem de repede, fulgerător. 2. Gust înţepător, pişcător, picant. 3. Mânie; violenţă … Dicționar Român
moale — MOÁLE, moi, adj. I. 1. Care cedează uşor la apăsare, modificându şi forma; p. ext. afânat, pufos. ♢ Carne moale = carne fără oase. Ou moale = ou fiert sau copt astfel încât să nu fie complet coagulat. Lipire moale = operaţie de îmbinare, cu… … Dicționar Român
repeziciune — REPEZICIÚNE, repeziciuni, s.f. 1. Însuşirea de a fi repede; grabă mare, iuţeală, viteză, rapiditate. 2. (Rar) Înclinare a unei pante. – Repede + suf. iciune. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98 REPEZICIÚNE s. 1. v. viteză. 2. v. grabă. 3 … Dicționar Român
schităcie — schităcíe, schităcíi, s.f. (reg.) vioiciune, sprinteneală; isteţime. Trimis de blaurb, 29.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
sprinten — SPRÍNTEN, Ă, sprinteni, e, adj. (Despre fiinţe; adesea adverbial) Care se mişcă repede şi cu uşurinţă; vioi, iute; (despre mişcări, acţiuni ale fiinţelor) care arată vioiciune, iuţeală. ♢ expr. Sprinten la minte = inteligent, deştept. ♦ fig.… … Dicționar Român
sprintenie — SPRINTENÍE s. v. agerime, agilitate, iuţeală, repeziciune, sprinteneală, supleţe, uşurinţă, vioiciune. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
