brâncă

brâncă
BRẤNCĂ1 s.f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare şi apariţia unor pete violacee. 2. (pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea) ♢ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina şi frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteţ; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) brădişor (2). 4. Ciupercă cu pălăria întinsă şi răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). – et. nec.
Trimis de baron, 07.12.2007. Sursa: DEX '98

BRẤNCĂ2, brânci, s.f. 1. (reg., În limba literară numai în loc. şi expr.) mână ♢ loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini şi pe picioare, de-a buşilea, târându-se. ♢ expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini şi pe picioare, de-a buşilea. A cădea în (sau pe brânci) = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ♢ expr. A-i da inima brânci = a simţi un imbold pentru (a face) ceva. 3. (reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [pl. şi: (2, n.) brânciurivar.: brânci s.m.] – lat. branca.
Trimis de baron, 07.12.2007. Sursa: DEX '98

BRÂNCĂ s. (bot.) 1. (Salicornia herbacea) (rar) salicornie, (reg.) brâncariţă, buberic, căpriţă, guşterariţă, guşteriţă, sărigea, soloneţ, cornul-salcei, iarba-porcului, iarbă grasă, iarbă-sărată, mătură-roşie, sărătură-roşie. 2. brânca-ursului v. crucea-pământului. 3. v. zămoşiţă.
Trimis de siveco, 07.12.2007. Sursa: Sinonime

BRÂNCĂ s. v. braţ, buberic, erizipel, labă, mănuşă, membru superior, mână, rujet.
Trimis de siveco, 07.12.2007. Sursa: Sinonime

brâncă (boală, plantă, mână) s. f., g.-d. art. brâncii; (plante, mâini) pl. brânci
Trimis de siveco, 07.12.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

BRÂNC//Ă1 f. 1) Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin apariţia unor pete vinete, umflarea gâtului şi lipsa poftei de mâncare. 2) pop. Boală înfecţioasă, manifestată prin inflamarea şi înroşirea pielii, prin dureri şi stare febrilă; erizipel; orbalţ. 3) Plantă erbacee fără frunze, având flori albe-verzui, dispuse în spic. ♢ brâncăa-porcului plantă erbacee meliferă, având tulpina şi frunzele acoperite cu peri moi. /Probabil cuv. autoht.
Trimis de siveco, 07.12.2007. Sursa: NODEX

BRÂN//CĂ2 brâncăci f. pop. 1) Fiecare dintre cele două membre superioare ale corpului omenesc; mână. ♢ Pe (sau în) brâncăci târându-se pe mâini şi pe picioare. A cădea în (sau pe) brâncăci a) a cădea sprijinindu-se cu mâinile pe pământ; b) a nu mai putea (de oboseală); a fi mort (de oboseală). 2) mai ales la pl. Izbitură bruscă cu mâinile; îmbrâncitură. ♢ A da brâncăci a îmbrânci. A-i da inima brâncăci a-l îndemna (pe cineva) inima (să facă ceva). /<lat. branca
Trimis de siveco, 07.12.2007. Sursa: NODEX

brîncă (-ci), s.f.1. Mînă. – 2. Membru anterior la animale, labă. – 3. Împinsătură, ghiont, vînt (se foloseşte de preferinţă la pl.). lat. branca (Diez, Gramm., I, 30; Puşcariu 220; REW 1285; Candrea-Dens., 182; DAR); cf. it. branca, prov., sp., port. branca, fr. branche. În limba literară, aproape numai cu sensul 3; cu sensul de "mînă" este încă folosit curent în vestul Trans. (ALR 49). Pentru cuvîntul lat., cf. Kurylowicz, Mélanges Vendryes, Paris, 1925, p. 206. Der. brîncălău, adj. (cu labe mari); brînciş, adv. (cu faţa în jos, pe burtă); brîncuţă, s.f. (plante, Sisymbrium, officinale; Nasturtium palustre; Nasturtium officinale); îmbrînci, vb. (a împinge violent, a înghionti); îmbrînceală, s.f. (ghiont, brînci; înghesuială, îngrămădeală, mulţime); îmbrîncătură, s.f. (înv., brînci); îmbrîncitură, s.f. (brînci). Din rom. a trecut în mag. bringa (Edelspacher 10).
Trimis de blaurb, 07.12.2007. Sursa: DER

brîncă (-ci), s.f.1. Anghină. – 2. Săricică (Salicornia herbacea). – 3. Erizipel. gr. βράγχος "anghină" (Cihac, I, 38 şi II, 640; Diculescu, Elementele, 477; Pascu, Beiträge, 26). DAR se referă la sb. brnka, pe care îl derivă din sl. brekno "a inflama", dar care pare mai curînd că provine din rom. (Candrea, Elementele, 407).
Trimis de blaurb, 07.12.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • Branca — ist der Familienname folgender Personen: Alexander von Branca (1919–2011), deutscher Architekt Antonio Branca (1916–1985), Schweizer Formel 1 Rennfahrer Antonello Branca (1935–2002), italienischer Journalist und Dokumentarfilmer Daniel Branca… …   Deutsch Wikipedia

  • branca — (del lat. «branca», garra) 1 (Ar.) f. *Tallo que brota de la raíz. 2 (ant.) Punta de una *cuerna. Branca ursina. *Acanto (planta acantácea). * * * branca. (Del lat. branca, garra, voz de or. celta). f. Hues. Tallo que arranca desde la raíz de la… …   Enciclopedia Universal

  • branca — (Del lat. branca, garra, voz de or. celta). 1. f. Hues. Tallo que arranca desde la raíz de la planta. 2. ant. Punta de una cuerna. branca ursina. f. acanto (ǁ planta acantácea) …   Diccionario de la lengua española

  • branca — s.f. [lat. tardo branca zampa ] (pl. che ). 1. a. (zool.) [formazione cornea di molti animali, adunca e rapace] ▶◀ artiglio, (non com.) granfia, grinfia. ⇑ unghia. b. [arto di animale feroce o rapace, spec. in figurazioni araldiche] ▶◀ rampa,… …   Enciclopedia Italiana

  • Branca — Branca, 1) Klaue von Raubthieren u. Vögeln; 2) Querholz an einem Kreuze; 3) Baumast; 4) im Mittelalter das Recht, aus Forsten zu seinem Feuerungsbedarf Baumäste abzuhauen; 5) Kinnbacken …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Branca — Branca, 1) Ascanio, ital. Politiker, geb. 1840 in Potenza, gest. Anfang März 1903, studierte die Rechte, widmete sich der Journalistik und wurde 1870 in die Kammer gewählt. Er schrieb: »Le crédit et la banque internationale« (Par. 1877) und wurde …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • branca — s. f. 1. Cabelo branco. (Mais usado no plural.) = CÃ 2. Esquecimento passageiro. 3.  [Esporte] Uma das três bolas do bilhar. 4. Antiga moeda de prata. 5. Grilheta, braga. 6.  [Brasil] Cachaça. 7.  [Brasil] Navalha espanhola. • brancas s. f. pl. 8 …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • branča — brànča ž DEFINICIJA reg. škrga [uhiti onu ribetinu za branče] ETIMOLOGIJA tal. branchia …   Hrvatski jezični portal

  • Branca — The name Branca may refer to:Places*Água Branca, Brazilian municipality in the state of Alagoas *Águia Branca, Espírito Santo, Brazilian municipality in the state of Espirito Santo *Areia Branca, Brazilian municipality in the state of Sergipe… …   Wikipedia

  • Branca — Cette page d’homonymie répertorie les différents sujets et articles partageant un même nom. Branca est un nom propre qui peut désigner : Sommaire 1 Saints chrétiens 2 Patronyme …   Wikipédia en Français

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”