- brâncuţă
- BRÂNCÚŢĂ, brâncuţe, s.f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă şi cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre). – Brâncă1 + suf. -uţă.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BRÂNCÚŢĂ s. (bot.) 1. (Sisymbrium officinale) (reg.) burnicruţ, sămcuţă, frunza-voinicului. 2. (Nasturtium palustre) rapiţă-sălbatică.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeBRÂNCÚŢĂ s. v. cardama, năsturel.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeBRÂNCUŢĂ-DE-PISÍCĂ s. v. suliţică, sunătoare.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimebrâncúţă s. f., g.-d. art. brâncúţei; pl. brâncúţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.