- împuns
- ÎMPÚNS adj. înţepat.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
împuns
Look at other dictionaries:
împunge — ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) înţepa. ♦ tranz. A îmboldi un animal. ♦ tranz. fig. A ironiza, a persifla. 2. tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – lat. impungere … Dicționar Român
împunsătură — ÎMPUNSĂTÚRĂ, împunsături, s.f. 1. (La cusături) Împungere cu acul; p. ext. locul unde a pătruns acul (sau vârful ascuţit al altui obiect). ♦ Înţepătură (1). Degete pline de împunsături. 2. fig. Înţepătură (2). – Împuns (part. lui împunge) + suf.… … Dicționar Român
dardă — DÁRDĂ, darde, s.f. (înv.) Suliţă scurtă, armată cu un vârf de oţel, pentru împuns sau pentru aruncat, folosită în evul mediu. ♦ (Rar) Săgeată. – Din pol. darda. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dárdă s. f., g. d. art. dárdei; pl … Dicționar Român
pătruns — PĂTRÚNS, Ă, pătrunşi, se, adj. 1. Străpuns, împuns: p. ext. străbătut, răzbit; copt, fiert, fript foarte bine. 2. fig. Mişcat, emoţionat, impresionat. 3. fig. Gândit, judecat; aprofundat. ♦ Convins, încredinţat. – v. pătrunde. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
înghimpat — ÎNGHIMPÁT, Ă, înghimpaţi, te, adj. (Rar) Plin de ghimpi. – v. înghimpa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNGHIMPÁT adj. v. ghimpos, mărăcinos, spinos, ţepos. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime înghimpát, înghimpátă,… … Dicționar Român
însuliţat — însuliţát, însuliţátă, adj. (înv.) străpuns, împuns (cu suliţa). Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR însuliţát s.n. (înv.) însuliţare, împungere, străpungere. Trimis de blaurb, 16.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
înţepat — ÎNŢEPÁT, Ă, înţepaţi, te, adj. 1. În care a intrat un vârf ascuţit. ♦ fig. Neplăcut surprins, jignit. ♦ (În expr.) Înţepat la vorbă = care înţeapă cu vorba; ironic, sarcastic. 3. fig. Îngâmfat, mândru, fudul, înfumurat. ♦ Îmbufnat, ţâfnos, 4.… … Dicționar Român
înţepoiat — înţepoiát, ă, adj. (reg.) împuns cu ţepoiul. Trimis de blaurb, 20.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
înţepuşat — înţepuşát, înţepuşátă, adj. (reg.) 1. împuns, înţepat cu ţepuşa. 2. (despre gura sacului) legat. 3. (despre părul capului) ridicat în sus ca ţepuşele. 4. înţepenit în faţa cuiva, proţăpit. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
