împungător

împungător: ÎMPUNGĂTÓR, -OÁRE, împungători, -oare, adj. (reg.) 1. Care împunge, care are vârful ascuţit. ♦ fig. (Despre ochi, privire) Pătrunzător, scrutător. ♦ fig. (Despre vorbe) Înţepător, muşcător. 2. (Despre vite cornute) Care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge (2); împungaci. – Împung (prez. ind. al lui împunge) + suf. -ător.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎMPUNGĂTÓR adj. (înv.) împungaci, pungător. (O vită împungătoroare.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

împungătór adj. m., pl. împungătóri; f. sg. şi pl. împungătoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎMPUNGĂT//ÓR împungătoroáre (împungătoróri, împungătoroáre) 1) (despre vite cornute) Care împunge. 2) fig. (despre ochi, privire) Care străpunge; pătrunzător; ager. 3) fig. (despre vorbe) Care conţine aluzii răutăcioase; înţepător; muşcător; corosiv; usturător; îmbolditor; pişcător. Glumă împungătoroare. /a împinge + suf. împungătorător

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

împungaci — ÎMPUNGÁCI, CE, împungaci, ce, adj. (reg., despre vite cornute) Împungător (2). – Împunge + suf. aci. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMPUNGÁCI adj. v. împungător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime împungáci … Dicționar Român
pungător — PUNGĂTÓR adj. v. împungător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
împunge — ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) înţepa. ♦ tranz. A îmboldi un animal. ♦ tranz. fig. A ironiza, a persifla. 2. tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – lat. impungere … Dicționar Român
însuliţător — însuliţătór, însuliţătoáre, adj. (înv.) care împunge, care străpunge cu suliţa (sau ca suliţa); împungător, străpungător. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias