înţepat

înţepat
ÎNŢEPÁT, -Ă, înţepaţi, -te, adj. 1. În care a intrat un vârf ascuţit. ♦ fig. Neplăcut surprins, jignit. ♦ (În expr.) Înţepat la vorbă = care înţeapă cu vorba; ironic, sarcastic. 3. fig. Îngâmfat, mândru, fudul, înfumurat. ♦ Îmbufnat, ţâfnos, 4. (înv.) Tras în ţeapă. – v. înţepa.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNŢEPÁT adj. 1. împuns. (Deget înţepat de ac.) 2. ciupit, pişcat. (Mână înţepat de ţânţari.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ÎNŢEPÁT adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megalo-man, mândru, orgolios, semeţ, trufaş, ţanţoş, vanitos.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNŢEPÁ//T înţepattă (înţepatţi, înţepatte) 1) v. A ÎNŢEPA şi A SE ÎNŢEPA. 2) fig. Care este stăpânit de mândrie şi impertinenţă; înfipt. ♢ înţepat la vorbă zeflemitor. 3) fig. Care se supără uşor; supărăcios; ţâfnos. /v. a înţepa
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • poncif — PONCÍF, poncifuri, s.n. Idee, afirmaţie banală, loc comun. – Din fr. poncif. Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX 98  poncíf s. n., pl. poncífuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  PONCÍF poncifuri n …   Dicționar Român

  • strechea — STRECHEÁ, strechez, vb. I. intranz. (Despre animale) A porni în goană, speriat (sau ca speriat) de streche; fig. (despre oameni) a se purta ciudat, a da semne de alienaţie; a înnebuni. – Din streche. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • ciupit — CIUPÍT1 s.n. Acţiunea de a ciupi. – v. ciupi. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98  CIUPÍT2, Ă, ciupiţi, te, adj. Care are ciupituri; pişcat. ♢ expr. (Despre oameni) Ciupit de vărsat sau cu obrazul ciupit = cu urme vizibile de variolă pe… …   Dicționar Român

  • cleştar — CLEŞTÁR1 s.n. (Poetic) Cristal. – Din magh. kristály. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CLEŞTÁR s. v. cristal. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  CLEŞTÁR s. I. (tehn.) cleşte. (Cu cleştarul dogarul trage cercurile la… …   Dicționar Român

  • dipter — DIPTÉR, diptere, s.n. 1. (La pl.) Ordin de insecte cu o singură pereche de aripi şi cu aparatul bucal adaptat pentru supt sau pentru înţepat şi supt; (şi la sg.) insectă din acest ordin. ♦ (Adjectival; despre insecte) Cu două aripi. 2. Edificiu… …   Dicționar Român

  • hemipter — HEMIPTÉR, hemiptere, s.n. (La pl.) Ordin de insecte cu prima pereche de aripi parţial chitinizată şi cu a doua membranoasă; (şi la sg.) insectă care face parte din acest ordin; heteropter. – Din fr. hémiptère. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • heteropter — HETEROPTÉR, heteroptere, s.n. (La pl.) Ordin de insecte cu prima pereche de aripi pe jumătate chitinizată şi în rest membranoasă, iar cu a doua pereche în întregime membranoasă; (şi la sg.) insectă din acest ordin; hemipter. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • mandibulă — MANDÍBULĂ, mandibule, s.f. 1. Maxilar inferior (şi la om şi la animale). 2. Fiecare dintre cele două părţi ale ciocului păsărilor. ♦ Fiecare dintre cele două părţi chitinoase ale aparatului bucal la insecte. – Din fr. mandibule. Trimis de claudia …   Dicționar Român

  • muscă — MÚSCĂ, muşte, s.f. I. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt, dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăieşte pe lângă casa omului; p. gener. (pop.) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare …   Dicționar Român

  • semeţ — SEMÉŢ, EÁŢĂ, semeţi, e, adj. 1. (Adesea substantivat) Mândru, falnic, măreţ; trufaş, sfidător, obraznic. ♢ (Adverbial) Priveşte semeţ. 2. Îndrăzneţ, curajos; plin de avânt, de elan; avântat. [var.: (reg.) suméţ, eáţă adj.] – cf. sl. s ŭ m ĕ t i …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”