- mandibulă
- MANDÍBULĂ, mandibule, s.f. 1. Maxilar inferior (şi la om şi la animale). 2. Fiecare dintre cele două părţi ale ciocului păsărilor. ♦ Fiecare dintre cele două părţi chitinoase ale aparatului bucal la insecte. – Din fr. mandibule.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MANDÍBULĂ s. (anat.) 1. maxilar inferior. (mandibulă la vertebrate.) 2. falcă, maxilar. (mandibulă la insecte şi crustacee.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemandíbulă s. f., g.-d. art. mandíbulei; pl. mandíbuleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMANDÍBUL//Ă mandibulăe f. 1) (la om şi la animale) Maxilar inferior. 2) Fiecare dintre cele două părţi ale ciocului păsărilor. 3) (la insecte) Fiecare dintre cele două părţi ale aparatului bucal, servind la supt, mestecat sau înţepat. /<fr. mandibuleTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMANDÍBULĂ s.f. 1. Falcă, maxilar (în special, cel inferior). 2. Fiecare dintre cele două părţi ale ciocului păsărilor. 3. Organ din aparatul bucal al unor insecte cu care acestea taie frunzele sau îşi sfâşie prada. [cf. fr. mandibule, lat. mandibula].Trimis de LauraGellner, 08.10.2006. Sursa: DNMANDÍBULĂ s. f. 1. maxilar inferior la animale; falcă. 2. fiecare dintre cele două părţi ale ciocului păsărilor. 3. organ chitinos din aparatul bucal al unor insecte, cu care acestea taie frunzele sau sfâşie prada. (< fr. mandibule, lat. mandibula)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.