- muscă
- MÚSCĂ, muşte, s.f. I. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt, dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăieşte pe lângă casa omului; p. gener. (pop.) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare, căreia nu i se cunoaşte numele. ♢ expr. Să se audă musca! = să fie tăcere deplină, să fie linişte perfectă. Rău de muscă = a) (despre cai) nărăvaş; b) (despre oameni) care nu-şi poate înfrâna simţurile; senzual. A cădea (sau a se băga) ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales sau interveni într-o discuţie în mod nepotrivit. A fi (sau a se şti, a se simţi) cu musca pe căciulă = a fi (sau a se şti, a se simţi) vinovat. A se aduna (sau se strânge, a veni) ca muştele (la miere) = a se aduna undeva în număr mare. A muri ca muştele = a muri în număr foarte mare. A se speria de toate muştele = a se speria de orice fleac, de toate nimicurile. ♢ Compuse: musca-ţeţe = insectă din Africa ecuatorială, care transmite boală somnului (Glossina palpalis); muscă-columbacă = insectă de circa 5 mm lungime, care inoculează la vite şi la oameni o substanţă foarte toxică (Simulium columbaezensis); muscă-verde = insectă de culoare verde, cu reflexe metalice, care depune ouăle pe cadavre, pe alimente (mai ales pe carne) etc. (Lucilia caesar); muscă-cenuşie-de-carne = insectă de culoare cenuşie, care depune larvele pe alimente, pe carne etc. (Sarcophaga carnaria); muscă-de-cal = insectă de culoare brună-roşcată, parazită pe suprafaţa corpului unor animale (Hippobosca equina); musca-cireşelor = insectă de culoare neagră care depune ouă în cireşe în perioada coacerii (Rhagoletis cerasi); muscă-de-varză = insectă ale cărei larve atacă varza şi alte plante din familia cruciferelor (Chortophila brassicae); muscă-mare (sau -albastră, -de-carne) sau musca-hoiturilor = specie de muscă mare, cu abdomenul albastru lucios, care îşi depune ouăle pe cadavre, pe alimente etc. (Calliphora vomitoria); muscă-beţivă = insectă foarte mică, care trăieşte în roiuri şi îşi depune ouăle în must (Drosophila funebris sau fenestrarum). ♦ Muscă artificială = imitaţie de insecte sau de larve, montată pe cârligul de pescuit şi folosită ca momeală pentru peşti. 2. (înv. şi pop.) Albină. II. p. anal. 1. (La oameni) Smoc de păr lăsat să crească sub buză inferioară. ♦ Mustaţă foarte mică. 2. (reg.) Cavitate înnegrită pe care o prezintă dinţii calului, după care i se poate aprecia vârsta. 3. (pop.) Vână neagră la rădăcina nasului (evidentă la unele persoane). 4. (La tir) Punct negru situat în mijlocul panoului de tragere; (la pl.) lovituri în centrul ţintei. 5. (reg.) Punct de broderie la cusăturile cu motive naţionale. 6. (Sport) Categorie de greutate în care sunt încadraţi sportivii între 48 şi 51 kg la box, iar la lupte juniorii până la 49 kg şi seniorii până la 52 kg. – lat. musca.Trimis de ana_zecheru, 11.08.2008. Sursa: DEX '98MÚSCĂ s. (entom.) 1. (Musca domestica) (înv. şi reg.) muşiţă, (reg.) bâză, gâză. 2. musca-calului (Gastrophitus equi) = (înv. şi reg.) sclepţ, (reg.) muscoi, tăun, gâza-calului, muscă-crăiască, strechea-cailor, trântor-de-cai; musca hoiturilor v. muscă-albastră; muscă-albastră (Calliphora vomitoria) = musca hoiturilor, muscă de carne, muscă-mare, (reg.) boanză, boarnă, musca-hanţului, muscă-năzdrăvană; muscă-beţivă v. muşiţă; muscă columbacă (Simulium columbaezensis) = (reg.) goangă-de-marhă, muscă-d-a-mică, muscă-năprasnică, muscă-otrăvitoare, muscă-rea, muscă-veninoasă; muscă de carne v. muscă-albastră; muscă-mare v. muscă-albastră.Trimis de siveco, 02.01.2008. Sursa: SinonimeMÚSCĂ s. v. albină, gânganie, gâză, hexapod, insectă, mişină.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMUSCĂ-ALBÁSTRĂ s. v. viermănar.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeMUSCĂ-DE-CÁL s. v. căpuşă.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeMUSCĂ-DE-HÓIT s. v. viermănar.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeMUSCĂ-DE-VIÉRMI s. v. viermănar.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeMUSCĂ-MÁRE s. v. împărăteasă, mamă, matcă, regină.Trimis de siveco, 06.11.2007. Sursa: SinonimeMUSCĂ-MĂRHÁSCĂ s. v. tăun.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeMUSCĂ-VÉRDE s. v. viermănar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemúsca ciréşelor/múscă de ciréşe s. f. art. + s. f./s. f. + prep. + s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmúsca hóiturilor s. f. art. + s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmúsca ţéţe s. f. art. + s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmúscă s. f., g.-d. art. múştei; pl. múşteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmúscă-máre s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmúscă-vérde s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMÚSC//Ă múşte f. 1) Insectă din ordinul dipterelor, cu două aripi subţiri şi cu aparatul bucal adaptat pentru înţepat şi pentru supt. muscă-de-casă. ♢ A se aduna (sau a se strânge, a se grămădi, a veni) ca muştele la miere a se aglomera într-un loc (unde este rost de câştig uşor, fără muncă). (Să se audă) muscăa! să fie linişte perfectă. A se simţi (sau a se şti) cu muscăa pe căciulă a se simţi vinovat de ceva. Nu toate muştele fac miere nu oricine (poate) face bun şi folositor. 2) pop. Orice insectă mică zburătoare. 3) Semn negru în mijlocul panoului de tragere. [G.-D. muştei] /<lat. muscaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmúscă (múşte), s.f. – 1. Insectă (Musca domestica). – 2. Albină. – 3. Păr lăsat să crească sub buza inferioară. – 4. Cavitate înnegrită pe dinţii calului. – Mr., megl. muscă, istr. muşke. lat. musca (Puşcariu 1137; Candrea-Dens., 1180; REW 5766), cf. it., prov., cat., sp., port. mosca, fr. mouche. – Der. muscar, s.m. (insectă, Telephorus fucus; gelat, Muscicapa griseola); muscărie (var. muscăraie), s.f. (mulţime de muşte); muscură, adj. (oaie cu pete negre pe cap); cuvînt pe care Giuglea, Cercetări lexicografice, 18 îl derivă din lat. musculus ‹ muscidus, cu probabilitate redusă, şi care a trecut la bg. muskur (Capidan, Raporturile, 210).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
