- trăsătură
- TRĂSĂTÚRĂ, trăsături, s.f. 1. Linie caracteristică a feţei unei persoane. ♦ Aspect esenţial al caracterului sau al personalităţii cuiva. ♦ Aspect caracteristic general al unei opere, al unei doctrine, al unui fenomen, al unei activităţi, al unei epoci. 2. Linie trasă (cu o singură mişcare) pe hârtie cu creionul, cu tocul etc. ♢ Trăsătură de unire = liniuţă de unire. ♢ expr. Dintr-o trăsătură de condei = dintr-o dată, fără a sta mult pe gânduri. – Tras + suf. -ătură.Trimis de LauraGellner, 12.11.2007. Sursa: DEX '98TRĂSĂTÚRĂ s. 1. v. însuşire. 2. linie, (înv.) trăsură, (fig.) tăietură. (O trăsătură elină a nasului.) 3. linie, (înv.) trăsură. (Din câteva trăsăturăi i-a făcut portretul.)Trimis de siveco, 12.11.2007. Sursa: Sinonimetrăsătúră s. f., g.-d. art. trăsătúrii; pl. trăsătúriTrimis de siveco, 21.03.2009. Sursa: Dicţionar ortograficTRĂSĂTÚR//Ă trăsăturăi f. 1) mai ales la pl. Linie specifică a feţei unei persoane. A avea trăsăturăi alese. 2) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; caracter; particularitate; proprietate; calitate. 3) Aspect general, care determină fondul unui fenomen. trăsătură specifică a romanului. 4) Linie trasă pe hârtie. ♢ Dintr-o trăsătură de condei fără a se gândi prea mult; la repezeală. [G.-D. trăsăturii] /tras + suf. trăsăturăăturăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.