tradiţie

tradiţie
TRADÍŢIE, tradiţii, s.f. Ansamblu de concepţii, de obiceiuri, de datini şi de credinţe care se statornicesc istoriceşte în cadrul unor grupuri sociale sau naţionale şi care se transmit (prin viu grai) din generaţie în generaţie, constituind pentru fiecare grup social trăsătura lui specifică. ♦ Obicei, uzanţă; datină. ♦ Informaţie (reală sau legendară) privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmisă pe cale orală. [var.: (înv.) tradiţiúne s.f.] – Din fr. tradition.
Trimis de thiess, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TRADÍŢIE s. 1. v. datină. 2. v. cutumă.
Trimis de siveco, 25.03.2009. Sursa: Sinonime

tradíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. tradíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. tradíţiei; pl. tradíţii, art. tradíţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TRADÍŢI//E tradiţiei f. 1) Ansamblu de datini, concepţii, legende, obiceiuri, credinţe, constituite în cadrul unei comunităţi sociale şi transmise din generaţie în generaţie. A respecta tradiţieile. 2) Obicei statornicit de mult timp; practică uzuală. A deveni tradiţie. [G.-D. tradiţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. tradition, lat. traditio, tradiţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

TRADÍŢIE s.f. Ansamblu de obiceiuri, credinţe, cunoştinţe, datini etc. moştenite şi transmise din generaţie în generaţie, constituind o trăsătură specifică a unui popor sau a unui grup social. [gen. -iei. / cf. fr. tradition, it. tradizione, lat. traditio].
Trimis de LauraGellner, 11.06.2007. Sursa: DN

TRADÍŢIE s. f. ansamblu de concepţii, obiceiuri, credinţe, cunoştinţe, datini etc. moştenite şi transmise din generaţie în generaţie, trăsătură specifică a unui grup social (popor, naţiune etc.). ♢ datină, uzanţă, obicei. ♢ informaţie privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmisă oral. (< fr. tradition, lat. traditio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

tradíţie (-ii), s.f. – Informaţie transmisă oral de-a lungul timpului. – var. tradiţiune. fr. tradition. – Der. (din fr.) tradiţional, adj.; tradiţionalism, s.n.; tradiţionalist, adj.
Trimis de blaurb, 27.03.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • tradíţie — s. f. (sil. ţi e), art. tradíţia (sil. ţi a), g. d. art. tradíţiei; pl. tradíţii, art. tradíţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • tradiţional — TRADIŢIONÁL, Ă, tradiţionali, e, adj. Care s a păstrat prin tradiţie, care ţine de tradiţie, întemeiat pe tradiţie. [pr.: ţi o ] – Din fr. traditionnel. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Tradiţional ≠ netradiţional Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • Koenraad Logghe — (born 1963) is a Flemish Belgian proponent of the European New Right and a high priest of folkish Asatru, founder, vice chairman of the Werkgroep Traditie neopagan organization (the successor of Logghe s 1983 Order of Eternal Return and co… …   Wikipedia

  • cutumă — CUTÚMĂ, cutume, s.f. Normă de drept consfinţită printr o practică îndelungată: consuetudine, obicei. ♦ (În vechiul drept) Obiceiul pământului. – Din fr. coutume. Trimis de gudovan, 13.10.2008. Sursa: DEX 98  CUTÚMĂ s. (jur.) consuetudine, datină …   Dicționar Român

  • obicei — OBICÉI, obiceiuri, s.n. 1. Deprindere individuală câştigată prin repetarea frecventă a aceleiaşi acţiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obişnuinţă, învăţ. ♢ loc. adv. De obicei = de regulă, în mod obişnuit, în genere. ♢ loc. vb …   Dicționar Român

  • tradiţionalism — TRADIŢIONALÍSM s.n. Ataşament (exagerat) faţă de tradiţie; atitudine dictată de acest ataşament. ♦ (În mişcarea culturală şi literară) Tendinţă excesivă spre folclor, istorie etc., care se opune modernismului şi respinge ideea de civilizaţie;… …   Dicționar Român

  • şart — ŞART1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu palma. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 27.04.2004. Sursa: DEX 98  ŞART2, şarturi, s.n. 1. Rânduială, uzanţă, tradiţie, datină. 2. Rost, socoteală, tâlc. ♢ loc. adv. Pe… …   Dicționar Român

  • convenţie — CONVÉNŢIE, convenţii, s.f. 1. Înţelegere, acord între două sau mai multe state, instituţii sau persoane cu privire la anumite probleme sau la anumite obiective. ♦ (jur.) Contract; denumire dată unor tratate internaţionale. ♦ (În artă) Înţelegere… …   Dicționar Român

  • lege — LÉGE, legi, s.f. I. Categorie filozofică ce exprimă raporturi esenţiale, necesare, generale, relativ stabile şi repetabile între laturile interne ale aceluiaşi obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive… …   Dicționar Român

  • Ásatrú — is. Ásatrú (Icelandic for Æsir faith , pronounced|auːsatruː, in Old Norse IPA| [aːsatruː] ; Norwegian Åsatru , Swedish Asatro , Danish Asetro ) is a Neopagan movement inspired by Germanic polytheism, in particular the Norse paganism as described… …   Wikipedia

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”