- trăsură
- TRĂSÚRĂ, trăsuri, s.f. 1. Vehicul pe patru roţi, cu arcuri, tras de cai şi folosit la transportul persoanelor. ♢ (înv.) Trăsură cu aburi = tren. 2. (astron.; pop.; art.) Constelaţia Vizitiul. 3. (înv.) Linie a feţei; trăsătură (1). 4. (înv.) Linie de hotar între două proprietăţi. ♦ Suprafaţă de teren cu o lungime de şase prăjini. 5. (Rar; în sintagma) Trăsură de unire = liniuţă de unire. – Tras + suf. -ură.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TRĂSÚRĂ s. I. 1. birjă, (reg.) droşcă, (Transilv., Ban. şi Maram.) cocie, (ieşit din uz, prin Munt.) muscal, (înv.) fiacru. (A luat o trăsură până la gară.) 2. trăsură închisă = cupeu, (înv. şi pop.) caretă. II. trăsură de unire v. liniuţă de unire.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeTRĂSÚRĂ s. v. linie, obraţ, trăsătură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetrăsúră s. f., g.-d. art. trăsúrii; pl. trăsúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRĂSÚR//Ă trăsurăi f. 1) Vehicul pe arcuri cu patru roţi, tras de cai, folosit pentru transportarea persoanelor. ♢ trăsură de piaţă birjă; fiacru. 2) art. pop. Constelaţie din emisfera boreală, învecinată cu cea a Gemenilor; Vizitiu. /tras + suf. trăsurăurăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.