bihuncă

BIHÚNCĂ, bihunci, s.f. (reg.) Trăsură uşoară pe patru roţi, trasă de obicei de un singur cal. – Din ucr. bihunky.

Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX '98



bihúncă s. f., g.-d. art. bihúncii; pl. bihúnci

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BIHÚN//CĂ bihuncăci f. înv. Trăsură uşoară de curse, trasă de un singur cal. /<ucr. bihunki

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



bihúncă (bihúnci), s.f. – Trăsură uşoară. rus. bigunki "trăsură de curse" (Iordan, BF, VI, 163). Se foloseşte numai în Mold.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER