- diligenţă
- DILIGÉNŢĂ1, diligenţe, s.f. Trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut transportul regulat de poştă şi de călători pe distanţe mai lungi; poştalion. – Din fr. diligence.Trimis de LauraGellner, 13.07.2004. Sursa: DEX '98DILIGÉNŢĂ2, diligenţe, s.f. (livr.) Sârguinţă, osteneală; zel. promptitudine. – Din lat. diligentia, fr. diligence.Trimis de LauraGellner, 13.07.2004. Sursa: DEX '98DILIGÉNŢĂ s. poştalion, poştă, (înv.) menzil, olac. (diligenţă transporta călători şi corespondenţă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeDILIGÉNŢĂ s. v. hărnicie, râvnă, silinţă, sârguinţă, strădanie, străduinţă, vrednicie, zel.Trimis de siveco, 05.02.2009. Sursa: Sinonimediligénţă (trăsură mare, sârguinţă) s. f., g.-d. art. diligénţei; pl. diligénţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDILIGÉNŢ//Ă diligenţăe f. înv. Trăsură mare, cu multe locuri, care servea ca mijloc de transport pentru pasageri şi poştă la distanţe mari; poştalion. /<fr. diligenceTrimis de siveco, 09.10.2007. Sursa: NODEXDILIGÉNŢĂ1 s.f. Silinţă, sârguinţă. [< lat. diligentia, cf. fr. diligence].Trimis de LauraGellner, 15.05.2006. Sursa: DNDILIGÉNŢĂ2 s.f. (În trecut) Trăsură mare cu cai, folosită la transportul în comun al călătorilor, care mergea mai repede decât trăsurile obişnuite. [< fr. diligence].Trimis de LauraGellner, 15.05.2006. Sursa: DNDILIGÉNŢĂ1 s. f. silinţă, sârguinţă, zel. (< lat. diligentia, fr. diligence)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNDILIGÉNŢĂ2 s. f. trăsură mare cu cai, folosită în trecut, la transportul regulat de poştă şi călători pe distanţe lungi; poştalion. (< fr. diligence)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.