menzil

MENZÍL, menziluri, s.n., s.m. (înv.) 1. s.n. Nume dat în ţările româneşti, înainte de introducerea căilor ferate, serviciului de transport (pentru călători şi pentru corespondenţă); olac. 2. s.m. Curier, ştafetă. – Din tc. menzil.

Trimis de LauraGellner, 27.05.2004. Sursa: DEX '98



MENZÍL s. v. curier, diligenţă, mesager, poştalion, poştă, ştafetă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



menzíl (poştă, diligenţă, act) s. n., pl. menzíluri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



menzíl (curier, ştafetă) s. m.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MENZÍL menziluri n. înv. 1) Serviciu pentru corespondenţă şi pentru călători. 2) Căruţă de poştă. /<turc. menzil

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



menzíl (menzíluri), s.n. – Poştă (organizaţie, local şi distanţă). – var. mezil, mizil. tc. menzil, din arab. manzil (Miklosich, Etym. Wb., 94; Şeineanu, III, 79; Loebel 64; Lokotsch 1401; Berneker, II, 37), cf. ngr. μεντζίλι, bg., sb. menzil. – Der. menzilesc, adj. (de poşte); menzilgiu, s.m. (poştaş), din tc. menzilci; menzilhanea, s.f. (localul poştelor), din tc. menzilhane, toate înv. (sec. XVII).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER