- poştalion
- POŞTALIÓN, (1) poştalioane, s.n., (2, 3) poştalioni, s.m. 1. s.n. Diligenţă; p. ext. trăsură trasă de mai mulţi cai. 2. s.m. (înv.) Cal folosit la poştalion (1). 3. s.m. (înv.) Surugiu de poştalion (1). [pr.: -li-on] – Din rus. počtal'on.Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX '98POŞTALIÓN s. v. diligenţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepoştalión (surugiu, cal) s. m. (sil. li-on), pl. poştalióniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpoştalión (diligenţă) s. n. (sil. -li-on), pl. poştalioáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPOŞTALI//ÓN1 poştalionoáne n. înv. Trăsură de dimensiuni mari, închisă, cu mai multe locuri, trasă de patru, de şase sau de opt cai, folosită în trecut (înainte de apariţia căii ferate) pentru transportul călătorilor şi a poştei pe distanţe mari; diligenţă. [Sil. -li-on] /<rus. poţtalónTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPOŞTALIÓN2 poştalioni m. înv. Cal de poştă. /<rus. poţtalónTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.