- surugiu
- SURUGÍU, surugii, s.m. 1. Vizitiu care conducea (călare pe unul dintre cai) diligenţele, poştalioanele sau trăsurile boiereşti. 2. (pop.; art.) Numele unei constelaţii din emisfera boreală. – Din tc. sürücü.Trimis de LauraGellner, 22.06.2004. Sursa: DEX '98SURUGÍU s. v. birjar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesurugíu s. m., art. surugíul; pl. surugíi, art. surugíiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSURUGÍ//U surugiui m. 1) înv. Persoană care conduce o diligenţă, un poştalion sau o trăsură boierească, stând călare pe unul dintre cai. 2) art. Constelaţie din emisfera boreală; Vizitiul. /<turc. sürücüTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsurugíu2, -íe, adj. (reg.) cenuşiu.Trimis de blaurb, 31.01.2007. Sursa: DARsurugíu (-íi), s.m. – 1. Vizitiu de poştalion. – 2. Birjar. – Mr. surugiu. tc. sürücü (Roesler 603; Şeineanu, II, 331; Lokotsch 1956), cf. ngr. σουρουτζής, sb. surudžija. – Der. surugu(i)esc, adj. (de surugiu); surug(i)eşte, adv. (ca surugii).Trimis de blaurb, 13.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.