caracteristic

caracteristic
CARACTERÍSTIC, -Ă, caracteristici, -ce, s.f., adj. 1. s.f. Însuşire specifică predominantă, proprie unei fiinţe, unui lucru, unui fenomen etc. şi care diferenţiază o fiinţă de alta, un lucru de altul. 2. adj. Care constituie trăsătura distinctivă a unei fiinţe, a unui lucru sau a unui fenomen. 3. s.f. Partea întreagă a unui logaritm. 4. s.f. Parametru sau dată tehnică utilizată pentru aprecierea comportării în exploatare a unui sistem tehnic sau a unui material. 5. s.f. Curbă care reprezintă modul cum variază o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv în funcţie de o anumită variabilă. – Din fr. caractéristique.
Trimis de valeriu, 14.07.2006. Sursa: DEX '98

CARACTERÍSTIC adj. 1. definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, specific, tipic, (înv.) însuşit. (Notă, trăsătură caracteristic.) 2. v. obişnuit. 3. v. reprezentativ. 4. v. semnificativ.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

característic adj. m., pl. característici; f. sg. característică, pl. característice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CARACTERÍSTI//C caracteristiccă (caracteristicci, caracteristicce) Care întruneşte trăsături ce individualizează; tipic; specific; distinctiv; propriu. /<fr. caractéristique
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CARACTERÍSTIC, -Ă adj. Care caracterizează ceva sau pe cineva, constituindu-i trăsătura distinctivă. [cf. fr. caractéristique].
Trimis de LauraGellner, 16.03.2006. Sursa: DN

CARACTERÍSTIC, -Ă I. adj. care constituie trăsătura distinctivă a cuiva sau a ceva. II. s. f. 1. însuşire tipică predominantă, proprie unei fiinţe, unui lucru, fenomen etc. 2. partea întreagă a unui logaritm. 3. curbă reprezentând variaţia unei mărimi importante a unui sistem fizic sau tehnic în funcţie de un anumit parametru. ♢ mărime, element care determină, dintr-un anumit punct de vedere, modul de funcţionare a unui sistem tehnic. 4. (stat.) trăsătură cantitativă comună a unui fenomen sau proces social-economic. (< fr. caractéristique)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • característic — ca|rac|te|rís|tic Mot Pla Adjectiu variable …   Diccionari Català-Català

  • característic — adj. m., pl. característici; f. sg. característicã, pl. característice …   Romanian orthography

  • caracteristic — a, carateristi, ico adj. et f. caractérstique …   Diccionari Personau e Evolutiu

  • caracteristică — Caracteristic ≠ necaracteristic Trimis de siveco, 24.03.2009. Sursa: Antonime  CARACTERÍSTICĂ s. 1. v. însuşire. 2. (tehn.) v. parametru. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  característică s. f., g. d. art. característicii; …   Dicționar Român

  • specific — SPECÍFIC1 s.n. Caracterul propriu particular, special al cuiva sau a ceva: notă distinctă. – fr. spécifique. Trimis de pan111, 08.07.2004. Sursa: DLRM  SPECÍFIC2, Ă, specifici, e, adj. Care este propriu, caracteristic unei fiinţe, unui lucru sau …   Dicționar Român

  • clasic — CLÁSIC, Ă, clasici, ce, adj. 1. (Despre opere literare, ştiinţifice, artistice) Care serveşte ca model de perfecţiune, care poate fi luat drept model; p. ext. care este scris după canoanele obişnuite, tradiţionale. ♦ (Despre scriitori, artişti,… …   Dicționar Român

  • distinctiv — DISTINCTÍV, Ă, distinctivi, e, adj. Care caracterizează un lucru în mod exclusiv; prin care un lucru se distinge, diferă de altul; care serveşte pentru recunoaştere; caracteristic. – Din fr. distinctif. Trimis de LauraGellner, 13.10.2005. Sursa:… …   Dicționar Român

  • facies — FÁCIES, faciesuri, s.n. 1. Aspect caracteristic al feţei în cursul unei boli, al unei stări emotive etc.; p. gener. fizionomie. 2. Aspect al unei culturi arheologice în ce are ea mai caracteristic. 3. Totalitate a particularităţilor mineralogice… …   Dicționar Român

  • plescăi — PLESCĂÍ, pléscăi, vb. IV. intranz. 1. A mânca cu zgomot; a scoate un sunet caracteristic, desprinzând brusc buzele una de alta sau limba de cerul gurii (în semm de plăcere); a pleoscăi. 2. A scoate un sunet caracteristic prin pocnirea sau… …   Dicționar Român

  • propriu — PRÓPRIU, IE, proprii, adj. 1. Care aparţine în mod exclusiv cuiva; personal. ♢ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei fiinţe spre a le deosebi de alte lucruri sau fiinţe din aceeaşi categorie şi care se scrie cu… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”