- specific
- SPECÍFIC1 s.n. Caracterul propriu particular, special al cuiva sau a ceva: notă distinctă. – fr. spécifique.Trimis de pan111, 08.07.2004. Sursa: DLRMSPECÍFIC2, -Ă, specifici, -e, adj. Care este propriu, caracteristic unei fiinţe, unui lucru sau unui fenomen. ♦ Care se raportează la o unitate. Greutate specifică. – fr. spécifique.Trimis de pan111, 11.04.2008. Sursa: DLRMSPECÍFIC, -Ă, specifici, -ce, adj., s.n. 1. adj. Care este propriu, caracteristic unei fiinţe, unui lucru sau unui fenomen; particular, distinct. ♦ Care se raportează la o unitate, la o cantitate (dintr-un material). 2. s.n. Caracterul propriu, particular, special al cuiva sau a ceva; specificitate, notă distinctivă. – Din fr. spécifique.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Specific ≠ necaracteristic, nespecificTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSPECÍFIC adj., s. 1. adj. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, tipic, (înv.) însuşit. (Notă, trăsătură specific.) 2. s. v. însuşire. 3. s. specificitate, (rar) tipicitate, tipism. (specificul artei.) 4. s. spirit. (specificul limbii noastre.) 5. adj. caracteristic, clasic, reprezentativ, tipic. (Un exemplu specific.) 6. adj. aparte, deosebit, particular, special, sui-generis. (Un gust specific.) 7. adj. carac-teristic, obişnuit. (L-a primit cu amabilitatea specific.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimespecífic adj. m., pl. specífici; f. sg. specífică, pl. specíficeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficspecífic s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSPECÍFIC1 n. sing. Caracter particular al cuiva sau a ceva. /<lat. specificus, fr. spécifique, germ. spezifischTrimis de siveco, 11.04.2008. Sursa: NODEXSPECÍFI//C2 specificcă (specificci, specificce) 1) Care întruneşte trăsături ce individualizează; caracteristic; propriu; tipic; distinctiv. Caractere specificce. 2) (despre mărimi) Care se raportează la o anumită unitate sau cantitate dintr-un tot. Greutate specificcă. /<lat. specificus, fr. spécifique, germ. spezifischTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSPECÍFIC, -Ă adj. Propriu unei fiinţe, unui lucru sau unui fenomen; particular, distinctiv. ♦ Care se raportă la o unitate. // s.n. Caracterul propriu, particular (a ceva sau al cuiva); notă distinctivă. ♦ Specific naţional = sumă a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trăsăturile proprii poporului şi istoriei sale. [cf. fr. spécifique, it. specifico].Trimis de LauraGellner, 11.04.2008. Sursa: DNSPECÍFIC, -Ă I. adj. caracteristic, propriu unei fiinţe, unui lucru sau fenomen; particular, distinctiv. ♢ care se raportează la o unitate. II. s. n. caracter propriu, particular; notă distinctivă. o specific naţional = sumă a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trăsăturile proprii poporului şi istoriei sale. (< fr. spécifique, lat. specificus)Trimis de raduborza, 11.04.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.