distinctiv

distinctiv
DISTINCTÍV, -Ă, distinctivi, -e, adj. Care caracterizează un lucru în mod exclusiv; prin care un lucru se distinge, diferă de altul; care serveşte pentru recunoaştere; caracteristic. – Din fr. distinctif.
Trimis de LauraGellner, 13.10.2005. Sursa: DEX '98

DISTINCTÍV adj. v. caracteristic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

distinctív adj. m. (sil. -tinc-), pl. distinctívi; f. sg. distinctívă, pl. distinctíve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DISTINCTÍV distinctivă (distinctivi, distinctive) (despre semne, trăsături) Care distinge; caracteristic; tipic; propriu; specific. /<fr. distinctif
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DISTINCTÍV, -Ă adj. Care distinge. ♦ Deosebitor, caracteristic. [< fr. distinctif].
Trimis de LauraGellner, 19.05.2006. Sursa: DN

DISTINCTÍV, -Ă adj. care distinge; caracteristic. (< fr. distinctif)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • distinctív — adj. m. (sil. tinc ), pl. distinctívi; f. sg. distinctívã, pl. distinctíve …   Romanian orthography

  • marcă — MÁRCĂ1, mărci, s.f. 1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a l deosebi de altele, pentru a l recunoaşte etc. ♦ Tip, model, inscripţie (care indică sursa) de fabricaţie. Marcă de automobil. ♢ loc. adj. De… …   Dicționar Român

  • însemn — ÎNSÉMN, însemne, s.n. (Rar) Semn distinctiv al unei demnităţi, al unui rang; insignă. – Din fr. insigne (după semn). Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNSÉMN s. 1. semn, simbol. (Sceptrul era însemnul puterii domnitorului.) 2.… …   Dicționar Român

  • specific — SPECÍFIC1 s.n. Caracterul propriu particular, special al cuiva sau a ceva: notă distinctă. – fr. spécifique. Trimis de pan111, 08.07.2004. Sursa: DLRM  SPECÍFIC2, Ă, specifici, e, adj. Care este propriu, caracteristic unei fiinţe, unui lucru sau …   Dicționar Român

  • arhitectură — ARHITECTÚRĂ, s.f. Ştiinţa şi arta de a proiecta şi construi clădiri. ♦ Stilul, caracterul, planul unei (sau unor) clădiri. ♦ Felul în care este construit sau alcătuit ceva. – Din fr. architecture, lat. architectura. Trimis de ana zecheru,… …   Dicționar Român

  • atribut — ATRIBÚT, atribute, s.n. 1. Însuşire (esenţială) a unui obiect. ♦ (concr.) Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară a propoziţiei, care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. – Din fr. attribut, lat. attributum. Trimis de ana… …   Dicționar Român

  • marcaj — MARCÁJ, marcaje, s.n. Acţiunea de a marca şi rezultatul ei; marcare. 1. (concr.) Semn aplicat pe un obiect, pe un animal etc. pentru a l deosebi de altele. ♦ spec. Semn făcut pe copaci, pe stânci etc. sau pe tăbliţe speciale, pentru a indica… …   Dicționar Român

  • sigiliu — SIGÍLIU, sigilii, s.n. 1. Obiect alcătuit dintr o placă (fixată pe un mâner) pe care este gravată o monogramă, o emblemă, o efigie etc. şi care se aplică pe un act oficial, ca dovadă a autenticităţii lui. ♦ Semn imprimat pe ceva (cu tuş sau cu… …   Dicționar Român

  • baretă — BARÉTĂ1, barete s.f. 1. Bentiţă îngustă de piele cu care se încheie un pantof. 2. Bucată îngustă de metal fixată transversal pe un obiect tot de metal (tabacheră, decoraţie etc.). 3. Panglică de decoraţie; semn distinctiv al unei decoraţii care… …   Dicționar Român

  • baston — BASTÓN, bastoane, s.n. Bucată de lemn lungă (cam de un metru) şi subţire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ţine în mână şi are diverse utilizări. ♢ Baston de mareşal = un fel de baston scurt, purtat de un mareşal. ♦ Lovitură dată cu… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”