însemn

însemn
ÎNSÉMN, însemne, s.n. (Rar) Semn distinctiv al unei demnităţi, al unui rang; insignă. – Din fr. insigne (după semn).
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNSÉMN s. 1. semn, simbol. (Sceptrul era însemnul puterii domnitorului.) 2. insignă, (înv.) marcă, semn. (însemn al unei asociaţii.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

însémn s. n., pl. însémne
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNSÉMN însemne n. rar Semn distinctiv al unei demnităţi, al unui rang sau al unui ordin. /în + semn
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A ÎNSEMN/Á însémn 1. tranz. 1) A evidenţia printr-un semn distinctiv; a marca. 2) (informaţii, imagini) A fixa (pentru sine) cu ajutorul unor semne grafice. 2. intranz. (despre obiecte, semne) A avea o anumită semnificaţie; a fi dotat cu o semnificaţie; a semnifica. [Şi însemnez] /în + a semna
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ÎNSÉMN s.n.. Semn distinctiv al unei demnităţi, al unui grad; insignă. [var. insemn s.n. / cf. fr. insigne, lat. insegna, după semn].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

ÎNSÉMN s. n. semn distinctiv al unei demnităţi, al unui grad; insignă. (după fr. insigne)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • insemn — INSÉMN s.n. v. însemn. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • însémn — s. n., pl. însémne …   Romanian orthography

  • semn — SEMN, semne, s.n. 1. Tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva. ♢ loc. adv. Pe semne = după cât se pare, după cât se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioară a unui fenomen care permite să se presupună sau să se precizeze natura lui. ♢ expr. (În… …   Dicționar Român

  • gonfalon — GONFALÓN, gonfaloane, s.n. Steag de război în evul mediu, cu partea liberă despicată în trei sau patru cozi. – Din fr. gonfalon. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GONFALÓN s.n. Steag de război cu partea liberă despicată (care reproducea …   Dicționar Român

  • însemna — ÎNSEMNÁ, însémn, vb. I. I. tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaştere. ♢ expr. A însemna cu fierul roşu = a înfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. 3. A delimita. II. intranz. unipers …   Dicționar Român

  • însemná — vb., ind. prez. 1 sg. însémn/ însemnéz,3 sg.şipl. înseámnã/însemneázã …   Romanian orthography

  • decoraţie — DECORÁŢIE, decoraţii, s.f. 1. Distincţie (ordin, medalie) ce se acordă cuiva pentru merite deosebite într un anumit domeniu de activitate, pentru o faptă eroică sau pentru servicii excepţionale aduse statului. 2. (Rar) Acţiunea, arta de a decora …   Dicționar Român

  • insignă — INSÍGNĂ, insigne, s.f. Mic obiect, de diverse forme, purtat pe piept sau la şapcă, la bască etc. şi care indică, prin imagini simbolice sau indicaţii grafice, apartenenţa cuiva la o organizaţie, la un club etc. – Din fr. insigne, lat. insigne.… …   Dicționar Român

  • marcă — MÁRCĂ1, mărci, s.f. 1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a l deosebi de altele, pentru a l recunoaşte etc. ♦ Tip, model, inscripţie (care indică sursa) de fabricaţie. Marcă de automobil. ♢ loc. adj. De… …   Dicționar Român

  • ornament — ORNAMÉNT, ornamente, s.n. 1. Detaliu sau obiect adăugat la un ansamblu pentru a l înfrumuseţa; accesoriu, element decorativ folosit în artele plastice, în arhitectură, în tipografie pentru a întregi o compoziţie şi a i reliefa semnificaţia. ♢ loc …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”