- însemna
- ÎNSEMNÁ, însémn, vb. I. I. tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaştere. ♢ expr. A însemna cu fierul roşu = a înfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. 3. A delimita. II. intranz. unipers. A avea un anumit înţeles, o anumită semnificaţie; a marca, a arăta. ♦ (Despre cuvinte) A avea accepţia de..., a exprima un anumit înţeles. ♦ A avea o anumită importanţă, o anumită valoare. [prez. ind. şi: însemnez] – lat. insignare sau în + semn.Trimis de valeriu, 07.10.2008. Sursa: DEX '98ÎNSEMNÁ vb. 1. (înv.) a semna. (A însemna un obiect pentru a-l identifica.) 2. a marca. (însemna un animal de tăiere.) 3. v. înregistra. 4. v. marca. 5. v. constitui. 6. v. semnifica. 7. a semnifica, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu însemna nimic.) 8. a fi, a semnifica. (Ce însemna când visezi un porumbel?) 9. v. rezulta.Trimis de siveco, 01.11.2007. Sursa: SinonimeÎNSEMNÁ vb. v. deosebi, determina, distinge, evidenţia, fixa, hotărî, ilustra, ochi, preciza, remarca, singulariza, stabili, statornici, ţinti, viza.Trimis de siveco, 08.10.2008. Sursa: Sinonimeînsemná vb., ind. prez. 1 sg. însémn/însemnéz, 3 sg. şi pl. înseámnă/însemneázăTrimis de siveco, 10.10.2007. Sursa: Dicţionar ortograficÎNSEMNÁ vb. I. tr. 1. a face un semn distinctiv. 2. a scrie. 3. a delimita. II. intr. a avea un anumit înţeles; a marca. ♢ (despre cuvinte) a avea accepţia de... ♢ a avea o anumită importanţă, valoare. (< lat. insignare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.