marca

MARCÁ, marchez, vb. I. tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. ♦ A imprima, pe un obiect de metal preţios, semnul oficial care îi garantează calitatea şi autenticitatea. 2. fig. A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra. ♦ A scoate în evidenţă, a releva, a sublinia; a manifesta. ♦ A constitui o dovadă; a indica, a dovedi. 3. A delimita un teren, o suprafaţă etc. prin linii, semne; a însemna. 4. (Sport) A obţine unul sau mai multe puncte într-o competiţie, într-un joc; a înscrie. ♦ A supraveghea pe unul sau pe mai mulţi jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acţiuni ofensive, sau să marcheze (4). – Din germ. markieren, fr. marquer.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MARCÁ vb. 1. v. însemna. 2. v. timbra. 3. v. delimita. 4. v. înregistra. 5. a arăta, a indica, a însemna, a preciza. (Ceasul marca timpul.) 6. v. accentua. 7. a ilustra, a însemna, a reprezenta, a semnifica. (Acest roman marca o dată importantă în literatură.) 8. (SPORT) a înscrie, (rar) a puncta. (A marca un gol.)

Trimis de siveco, 23.10.2008. Sursa: Sinonime



MARCÁ vb. v. demonstra, dovedi, indica, proba.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



marcá vb., ind. prez. 1 sg. marchéz, 3 sg. şi pl. marcheáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A MAR//CÁ marcachéz tranz. 1) A evidenţia printr-o marcă; a însemna. 2) (obiecte din metale preţioase, mărfuri industriale) A prevedea cu un semn oficial (pentru a garanta calitatea şi autenticitatea). 3) (terenuri, suprafeţe) A indica printr-un jalon, stabilind limitele. 4) A indica printr-un semn; a scoate în evidenţă. marca greşelile. 5) sport (goluri, puncte etc.) A trece la activul său ori al echipei sale; a înscrie. 6) sport (jucători din echipa adversă) A supune unui marcaj. 7) A însemna prin sine; a constitui; a reprezenta. 8) fig. A servi drept dovadă; a demonstra; a dovedi; a proba. /<germ. markieren, fr. marquer

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MARCÁ vb. I. tr. 1. A însemna (un obiect) pentru a(-l) recunoaşte; (spec.) a însemna (un obiect de aur, de platină etc.) pentru a garanta că este veritabil. 2. (fig.) A indica, a dovedi; a arăta, a proba. ♦ A remarca; a sublinia. 3. (Sport) A supraveghea pe unul sau pe mai mulţi jucători din echipa adversă spre a-i împiedica să întreprindă acţiuni ofensive; a înscrie, a realiza un punct. [P.i. 3,6 -chează. / < fr. marquer, cf. it. marcare].

Trimis de LauraGellner, 09.10.2006. Sursa: DN



MARCÁ vb. tr. 1. a însemna (un obiect, un animal) pentru a(-l) recunoaşte; (spec.) a însemna (un obiect de aur, de platină etc.) pentru a garanta că este veritabil. 2. (fig.) a indica, a dovedi; a arăta, a proba. ♢ a remarca; a sublinia. 3. a delimita un teren, o cale rutieră sau navigabilă etc. 4. (sport) a supraveghea pe unul sau pe mai mulţi jucători din echipa adversă spre a-i împiedica să întreprindă acţiuni ofensive. 5. a înscrie unul sau mai multe puncte într-o competiţie etc. (< fr. marquer, germ. markieren)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN