marcaj

marcaj
MARCÁJ, marcaje, s.n. Acţiunea de a marca şi rezultatul ei; marcare. 1. (concr.) Semn aplicat pe un obiect, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele. ♦ spec. Semn făcut pe copaci, pe stânci etc. sau pe tăbliţe speciale, pentru a indica turiştilor un anumit drum; p.ext totalitatea semnelor care indică un drum turistic; spec. semn convenţional care indică ceva (pe o suprafaţă, pe drumurile rutiere etc.) 2. (Sport) Supraveghere a unor jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica sa întreprindă acţiuni ofensive sau să marcheze (4). 3. (În sintagma) Tabelă de marcaj = tabelă pe care se afişează scorul într-o competiţie (sportivă). – Din fr. marquage.
Trimis de cata, 04.10.2003. Sursa: DEX '98

MARCÁJ s. (SPORT) marcare. (marcajul adversarului.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

marcáj s. n., pl. marcáje
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MARCÁJ marcaje n. 1) Semn distinctiv făcut sau aplicat pe ceva (obiect, animal etc.). 2) sport Supraveghere a unui jucător cu scopul de a-i neutraliza acţiunile ofensive. ♢ Tabelă de marcaj tabelă pe care se înregistrează rezultatele obţinute într-o întrecere sportivă. /<fr. marquage
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

MARCÁJ s.n. 1. Semn distinctiv, de recunoaştere, făcut pe un lucru. ♦ Mijloc de semnalizare rutieră folosit pe drumurile publice modernizate, constând din aplicarea cu ajutorul vopselelor a unor semne (linii continue sau întrerupte, săgeţi, forme geometrice sau inscripţii) pe suprafaţa căii rutiere, pe borduri, pe stâlpi, parapete etc.; semn indicator al unui drum de munte sau turistic, aplicat pe copaci, pe stânci, pe tăbliţe; totalitatea unor asemenea semne. 2. (Sport) Sistem de delimitare a spaţiilor sau a traseelor rezervate întrecerilor sportive, potrivit fiecărei ramuri sau probe. ♦ Acţiunea de a marca (3). ♢ Tabelă de marcaj = tabelă pe care se afişează punctele înscrise şi rezultatele obţinute într-o competiţie. [cf. fr. marquage].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

MARCÁJ s. n. 1. semn distinctiv, de recunoaştere, pe un lucru. 2. mijloc de semnalizare rutieră pe drumurile publice modernizate, prin aplicarea cu vopsea a unor semne pe suprafaţa căii rutiere, pe borduri etc.; semn indicator al unui drum de munte sau turistic, aplicat pe copaci, pe stânci, pe tăbliţe; totalitatea acestor semne. 3. acţiunea de a marca (4). o tabelă de marcaj = tabelă pe care se afişează scorul într-o competiţie sportivă. (< fr. marquage)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • marcáj — s. n., pl. marcáje …   Romanian orthography

  • zebră — ZÉBRĂ, zebre, s.f. Nume generic dat speciilor de cai sălbatici africani cu blana vărgată cu benzi alternative, deschise şi închise; animal care face parte din aceste specii. ♦ Marcaj de traversare a străzii pentru pietoni, constând din dungi… …   Dicționar Român

  • bornă — BÓRNĂ, borne, s.f. 1. Stâlp fixat pe marginea unui drum pentru indicarea kilometrajului, a distanţei până la localităţile de pe şosea etc. ♦ Stâlp implantat la distanţe regulate în marginea unui drum carosabil. 2. Piesă de contact montată la… …   Dicționar Român

  • marcare — MARCÁRE, marcări, s.f. Acţiunea de a marca; marcaj, marcat1. – v. marca. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MARCÁRE s. 1. v. însemnare. 2. v. timbrare. 3. v. de limitare. 4. v. accentuare. 5. (SPORT) …   Dicționar Român

  • marcat — MARCÁT1 s.n. Acţiunea de a marca şi rezultatul ei; marcare, marcaj. – v. marca. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MARCÁT2, Ă, marcaţi, te, adj. 1. Care poartă o marcă (1). ♦ (Despre obiecte de metal preţios) Care are imprimat semnul… …   Dicționar Român

  • СХЕМА МАРКИРОВОЧНАЯ — схематическое изображение какой либо системы, например, устройства, конструкции или группы взаимосвязанных конструкций, показывающее относительное расположение, связь и маркировку составных частей системы (Болгарский язык; Български) маркировъчна …   Строительный словарь

  • jar — JAR1 s.n. Grămadă de cărbuni în stare de incandescenţă care ard fără flacără; jeratic, jărăgai (1), jeg (2), jarişte. ♦ p. ext. Arşiţă, dogoare. ♦ fig. Fierbinţeală, febră; suferinţă arzătoare. – Din sl. žarŭ. Trimis de claudia, 05.03.2002. Sursa …   Dicționar Român

  • marca — MARCÁ, marchez, vb. I. tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a l deosebi de altele. ♦ A imprima, pe un obiect de metal preţios, semnul oficial care îi garantează calitatea şi autenticitatea. 2.… …   Dicționar Român

  • maximafilie — MAXIMAFILÍE s.f. Colecţionare de cărţi poştale cu o temă care se regăseşte în marcaj şi în obliterare. – Din fr. maximaphilie. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  maximafilíe s. f., g. d. art. maximafilíei Trimis de siveco, 10.08.2004 …   Dicționar Român

  • pichetaj — PICHETÁJ, pichetaje, s.n. Ansamblul picheţilor3 (II) care marchează un traseu, o aliniere, un drum etc. – Din fr. piquetage. Trimis de oprocopiuc, 16.03.2004. Sursa: DEX 98  pichetáj s. n., pl. pichetáje Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”