- bornă
- BÓRNĂ, borne, s.f. 1. Stâlp fixat pe marginea unui drum pentru indicarea kilometrajului, a distanţei până la localităţile de pe şosea etc. ♦ Stâlp implantat la distanţe regulate în marginea unui drum carosabil. 2. Piesă de contact montată la capătul unui conductor electric. – Din fr. borne.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98bórnă s. f., g.-d. art. bórnei; pl. bórneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBÓRN//Ă bornăe f. 1) Stâlp de beton, piatră sau alt obiect care serveşte drept semn de marcaj pe marginea unei şosele, de-a lungul unei frontiere, a unei proprietăţi funciare etc. 2) Piesă metalică montată la capătul unui fir care realizează legătura unei maşini sau a unui aparat la reţeaua electrică. /<fr. borneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBÓRNĂ s.f. 1. Stâlp de marcaj din beton, din lemn etc., aşezat la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc.; piatră de hotar. 2. Piesă metalică care face legătura maşinilor sau a aparatelor electrice. [< fr. borne].Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DNBÓRNĂ s. f. 1. stâlp de marcaj din beton, lemn etc., la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc. 2. piesă metalică aparţinând circuitului electric interior al unui aparat, al unei maşini sau instalaţii, care asigură legătura cu un alt circuit. (< fr. borne)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.