trasa

TRASÁ, trasez, vb. I. tranz. 1. A însemna pe o suprafaţă linia sau desenul unui drum, al unui plan, al unei figuri geometrice etc.; spec. a însemna pe o piesă brută conturul suprafeţelor de prelucrat. 2. A indica, a da directive în vederea unei acţiuni sau a unei activităţi; a arăta prin câteva idei generale ceea ce este esenţial într-o problemă, într-o situaţie etc.; a schiţa. – Din fr. tracer.

Trimis de ionel_bufu, 30.06.2004. Sursa: DEX '98



TRASÁ vb. 1. a duce, a trage. (A trasa linii paralele.) 2. v. descrie. 3. (fig.) a jalona. (A trasa etapele obligatorii ale tacticii noastre.) 4. v. schiţa. 5. a arăta, a indica. (A trasa cuiva calea de urmat) 6. a da. (A trasa o directivă.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



trasá vb., ind. prez. 1 sg. traséz, 3 sg. şi pl. traseáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A TRAS//Á trasaéz tranz. 1) (contururi) A marca printr-o linie subţire; a descrie. 2) fig. (direcţii, sarcini, obiective) A elabora (din timp), fixând esenţialul; a schiţa; a contura; a jalona. /<fr. tracer

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TRASÁ vb. I. tr. 1. A trage, a însemna pe o suprafaţă linia unui drum, conturul unui desen etc.; a însemna pe o piesă brută elementele necesare pentru prelucrarea ei. 2. A indica, a da directive în ceea ce priveşte o acţiune, o activitate etc. ♦ A arăta esenţialul într-o chestiune etc.; a schiţa, a descrie. [< fr. tracer, cf. germ. trassieren, it. tracciare].

Trimis de LauraGellner, 15.06.2007. Sursa: DN



TRASÁ vb. tr. 1. a însemna pe o suprafaţă linia unui drum, conturul unui desen etc.; a însemna pe o piesă brută elementele necesare pentru prelucrarea ei. 2. a indica, a da directive în ceea ce priveşte o acţiune, o activitate etc. ♢ a arăta esenţialul într-o chestiune etc.; a schiţa, a descrie. (< fr. tracer)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN