- puncta
- PUNCTÁ, punctez, vb. I. tranz. 1. A face sau a forma puncte care ies în evidenţă pe un fond mai larg, de obicei de altă culoare; a face să apară ceva ca nişte puncte pe o suprafaţă. ♦ fig. A scoate în evidenţă, a sublinia, a marca. 2. (Sport) A însemna punctele fiecărei partide sau etape câştigate. ♦ A obţine puncte printr-un joc sportiv. 3. A asambla provizoriu două piese care urmează să fie sudate prin câteva puncte de sudură executate de-a lungul liniei de sudură. – Din punct (după fr. poncteur).Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PUNCTÁ vb. v. accentua.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePUNCTÁ vb. v. adulmeca, înscrie, marca, mirosi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepunctá vb. (sil. punc-), ind. prez. 1 sg. punctéz, 3 sg. şi pl. puncteáză, imperf. 3 sg. punctá; conj. prez. 3 sg. şi pl. punctézeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PUNCT//Á punctaéz tranz. 1) A însemna cu puncte. 2) fig. A scoate în relief; a pune în lumină; a evidenţia; a sublinia. Haina ajustată îi punctaează mersul graţios. 3) sport (puncte) A obţine în defavoarea adversarului. /Din punctTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPUNCTÁ vb. I. tr. 1. A însemna, a presăra cu puncte; (gram.) a pune semne de punctuaţie. ♦ (tehn.) A marca o piesă cu ajutorul punctatorului. 2. (fig.) A sublinia, a marca, a accentua. 3. (Sport) A însemna punctele unei partide sau ale unei etape. [var. punta vb. I. / după fr. ponctuer, pointer].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNPUNCTÁ vb. tr. 1. a însemna, a presăra (o suprafaţă) cu puncte. ♢ (tehn.) a marca o piesă cu ajutorul punctatorului. 2. (fig.) a sublinia, a scoate în evidenţă, a accentua. 3. (sport) a obţine puncte într-o întrecere; a înregistra punctele unei partide. (după fr. pointer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.