decoraţie

decoraţie
DECORÁŢIE, decoraţii, s.f. 1. Distincţie (ordin, medalie) ce se acordă cuiva pentru merite deosebite într-un anumit domeniu de activitate, pentru o faptă eroică sau pentru servicii excepţionale aduse statului. 2. (Rar) Acţiunea, arta de a decora, de a orna; (concr.) totalitatea obiectelor care servesc la împodobire, la ornamentaţie. [var.: (înv.) decoraţiúne s.f.] – Din fr. décoration, lat. decoratio, -onis.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DECORÁŢIE s. 1. (depr.) tinichea, (impr.) medalie. (A primit o decoraţie pentru vitejie.) 2. ornamentaţie. (O frumoasă decoraţie interioară.) 3. v. podoabă. 4. v. îm-podobire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

decoráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. decoráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. decoráţiei; pl. decoráţii, art. decoráţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DECORÁŢI//E1 decoraţiei f. 1) Arta executării decorurilor. 2) rar v. DECOR. [art. decoraţia; G.-D. decoraţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. décoration, lat. decoratio, decoraţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DECORÁŢI//E2 decoraţiei f. Însemn (medalie, ordin, insignă etc.) conferit cuiva pentru o faptă eroică sau pentru merite deosebite într-o activitate. [art. decoraţia; G.-D. decoraţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. décoration, lat. decoratio, decoraţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DECORÁŢIE s.f. 1. Insignă, semn distinctiv conferit cuiva pentru o faptă eroică, pentru evidenţiere în muncă etc. 2. Arta şi tehnica executării decorurilor. ♦ Totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumuseţarea unui obiect. [gen. -iei, var. decoraţiune s.f. / cf. fr. décoration, it. decorazione, lat. decoratio].
Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DN

DECORÁŢIE s. f. 1. distincţie conferită cuiva pentru o faptă eroică, pentru merite deosebite etc.; medalie, insignă. 2. arta şi tehnica executării decorurilor. ♢ ornamentaţie. ♢ totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumuseţarea unui obiect. (< fr. décoration, lat. decoratio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • decoráţie — s. f. (sil. ţi e), art. decoráţia (sil. ţi a), g. d. art. decoráţiei; pl. decoráţii, art. decoráţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • decora — DECORÁ, decorez, vb. I. tranz. 1. A împodobi o clădire, o cameră etc. cu diverse obiecte, ornamente, zugrăveli etc., destinate să le înfrumuseţeze. 2. A acorda, a conferi cuiva o decoraţie. – Din fr. décorere, lat. decorare. Trimis de dante,… …   Dicționar Român

  • lasetă — LASÉTĂ, lasete, s.f. Cordon îngust, drept sau rotund, utilizat la confecţionarea unor dantele. ♦ Obiect de decoraţie interioară lucrat cu acest cordon. – Din fr. lacet. Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  lasétă s. f., pl. laséte… …   Dicționar Român

  • ordin — ÓRDIN, ordine, s.n. 1. Dispoziţie obligatorie, scrisă sau orală, dată de o autoritate sau de o persoană oficială pentru a fi executată întocmai; poruncă. ♢ expr. La ordinele cuiva = la dispoziţia cuiva. Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva, sub …   Dicționar Român

  • decerna — DECERNÁ, decérn, vb. I. tranz. A acorda, a da, a conferi (un premiu, o decoraţie, o răsplată). [var.: (înv.) decérne vb. III.] – Din fr. décerner, lat. decernere. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DECERNÁ …   Dicționar Român

  • tinichea — TINICHEÁ, tinichele, s.f. 1. Placă sau foaie subţire de tablă de oţel având diverse întrebuinţări. ♦ (depr.) Metal de calitate inferioară. ♢ expr. A fi (sau a rămâne, a ajunge ori a lăsa pe cineva) tinichea = a fi (sau a rămâne, a ajunge ori a… …   Dicționar Român

  • barbotină — barbotínă s. f., g. d. art. barbotínei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  BARBOTÍNĂ s.f. Pastă cu care se lipesc ornamentele şi torţile pe obiectele de ceramică. ♦ Decoraţie executată cu o asemenea pastă pe porţelan sau… …   Dicționar Român

  • baretă — BARÉTĂ1, barete s.f. 1. Bentiţă îngustă de piele cu care se încheie un pantof. 2. Bucată îngustă de metal fixată transversal pe un obiect tot de metal (tabacheră, decoraţie etc.). 3. Panglică de decoraţie; semn distinctiv al unei decoraţii care… …   Dicționar Român

  • campanilă — CAMPANÍLĂ, campanile, s.f. 1. Clopotniţă în formă de turn înalt, construită lângă o biserică sau chiar deasupra ei (caracteristică arhitecturii italiene din sec. XI XVI). 2. Turnuleţ situat în partea superioară a unui edificiu, în care se află un …   Dicționar Român

  • decoraţiune — DECORAŢIÚNE s.f. v. decoraţie. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DECORAŢIÚNE s.f. v. decoraţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”