- tinichea
- TINICHEÁ, tinichele, s.f. 1. Placă sau foaie subţire de tablă de oţel având diverse întrebuinţări. ♦ (depr.) Metal de calitate inferioară. ♢ expr. A fi (sau a rămâne, a ajunge ori a lăsa pe cineva) tinichea = a fi (sau a rămâne, a ajunge ori a lăsa pe cineva) lipsit de ori ce bun material. 2. Cutie, vas, recipient făcut din tablă. 3. (depr.) Decoraţie, medalie. 4. (reg.) Scândură subţire (de brad). – Din tc. teneke.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98TINICHEÁ s. v. tablă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTINICHEÁ s. v. decoraţie, medalie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetinicheá s. f., art. tinicheáua, g.-d. art. tinichélei; pl. tinichéleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTINICH//EÁ tinicheaéle f. 1) Foaie subţire de metal, folosită la acoperitul caselor şi la confecţionarea diferitelor obiecte; tablă. 2) pop. Obiect de calitate proastă confecţionat din metal. [art. tinicheaua; G.-D. tinichelei] /<turc. tenekeTrimis de siveco, 06.11.2008. Sursa: NODEXtinicheá (-éle), s.f. – 1. Tablă. – 2. (fam.) Decoraţie, medalie. – 3. (adv.) Lefter, fără bani. – var. înv. tenechea. Mr. tiniché, megl. tinichiie. tc. teneke (Roesler 604; Şeineanu, II, 360; Lokotsch 2065; Ronzevalle 68), cf. ngr. τετεϰές; alb., bg. teneke, sb. tenegjika. – Der. tinicher, s.m. (Trans., tinichigiu); tinichigiu, s.m. (meseriaş care lucrează cu metale), din tc. tenekeci; tinichigerie (var. Trans. tinicherie), s.f. (atelierul tinichigiului).Trimis de blaurb, 14.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.