- insemn
- INSÉMN s.n. v. însemn.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.
insemn
Look at other dictionaries:
însemn — ÎNSÉMN, însemne, s.n. (Rar) Semn distinctiv al unei demnităţi, al unui rang; insignă. – Din fr. insigne (după semn). Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNSÉMN s. 1. semn, simbol. (Sceptrul era însemnul puterii domnitorului.) 2.… … Dicționar Român
însémn — s. n., pl. însémne … Romanian orthography
semn — SEMN, semne, s.n. 1. Tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva. ♢ loc. adv. Pe semne = după cât se pare, după cât se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioară a unui fenomen care permite să se presupună sau să se precizeze natura lui. ♢ expr. (În… … Dicționar Român
gonfalon — GONFALÓN, gonfaloane, s.n. Steag de război în evul mediu, cu partea liberă despicată în trei sau patru cozi. – Din fr. gonfalon. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GONFALÓN s.n. Steag de război cu partea liberă despicată (care reproducea … Dicționar Român
însemna — ÎNSEMNÁ, însémn, vb. I. I. tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaştere. ♢ expr. A însemna cu fierul roşu = a înfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. 3. A delimita. II. intranz. unipers … Dicționar Român
însemná — vb., ind. prez. 1 sg. însémn/ însemnéz,3 sg.şipl. înseámnã/însemneázã … Romanian orthography
decoraţie — DECORÁŢIE, decoraţii, s.f. 1. Distincţie (ordin, medalie) ce se acordă cuiva pentru merite deosebite într un anumit domeniu de activitate, pentru o faptă eroică sau pentru servicii excepţionale aduse statului. 2. (Rar) Acţiunea, arta de a decora … Dicționar Român
insignă — INSÍGNĂ, insigne, s.f. Mic obiect, de diverse forme, purtat pe piept sau la şapcă, la bască etc. şi care indică, prin imagini simbolice sau indicaţii grafice, apartenenţa cuiva la o organizaţie, la un club etc. – Din fr. insigne, lat. insigne.… … Dicționar Român
marcă — MÁRCĂ1, mărci, s.f. 1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a l deosebi de altele, pentru a l recunoaşte etc. ♦ Tip, model, inscripţie (care indică sursa) de fabricaţie. Marcă de automobil. ♢ loc. adj. De… … Dicționar Român
ornament — ORNAMÉNT, ornamente, s.n. 1. Detaliu sau obiect adăugat la un ansamblu pentru a l înfrumuseţa; accesoriu, element decorativ folosit în artele plastice, în arhitectură, în tipografie pentru a întregi o compoziţie şi a i reliefa semnificaţia. ♢ loc … Dicționar Român
