- parafă
- PARÁFĂ, parafe, s.f. 1. Ştampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva (prescurtat sau cu iniţiale); ştampilă a unei instituţii. ♦ Iscălitură (prescurtată) pusă pe un act. 2. Trăsătură de condei adăugată la sfârşitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi; p. ext. linie de ornament. – Din fr. paraphe.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98paráfă s. f., g.-d. art. paráfei; pl. paráfeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPARÁF//Ă parafăe f. 1) Semnătură prescurtată. 2) Ştampilă pe care este imprimată semnătura sau iniţialele cuiva. 3) Prelungire a semnăturii printr-o trăsătură de condei, care serveşte drept ornament. /<fr. parafeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPARÁFĂ s.f. 1. Trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură. 2. Iscălitură, semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva. [< fr. paraphe].Trimis de LauraGellner, 15.01.2007. Sursa: DNPARÁFĂ s. f. 1. trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură. 2. semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva. (< fr. paraphe)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.