- parafa
- PARAFÁ, parafez, vb. I. tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internaţional prin împuterniciţii statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părţilor asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roşie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PARAFÁ vb. (înv.) a scripisi. (A parafa un act.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeparafá vb., ind. prez. 1 sg. paraféz, 3 sg. şi pl. parafeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PARAF//Á parafaéz tranz. 1) (documente, acte etc.) A înzestra cu o parafă. 2) (acorduri, tratate internaţionale) A semna în prealabil cu iniţialele numelor împuterniciţilor. 3) (registre sau dosare) A pecetlui cu ceară roşie, prinzând capetele şnurului de legătură (pentru a împiedica scoaterea sau adăugarea unor foi). /<fr. paraferTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPARAFÁ vb. I. tr. A pune o parafă pe un act. ♦ A pecetlui un registru la sfârşit cu ceară roşie şi sigiliu pentru a nu se putea scoate sau adăuga foi. [< fr. parapher].Trimis de LauraGellner, 16.01.2007. Sursa: DNPARAFÁ vb. tr. a întări (un act, un tratat) prin semnătură cu parafă. ♢ a pecetlui un registru la sfârşit cu ceară roşie şi sigiliu. (< fr. parapher)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.