sălăşluire

sălăşluire
SĂLĂŞLUÍRE, sălăşluiri, s.f. (pop.) Faptul de a (se) sălăşlui; locuire, şedere; găzduire, ospitalitate; (concr.) locuinţă, aşezare. – v. sălăşlui.
Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98

SĂLĂŞLUÍRE s. v. adăpost, aşezare, casă, cămin, cătun, domiciliu, gazduire, locuinţă, popas, poposire, sat, sălaş, trai, viaţă, vieţuire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

sălăşluíre s. f., g.-d. art. sălăşluírii; pl. sălăşluíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

sălăşluíre, sălăşluíri, s.f. (înv.) 1. sălăşluire, locuire. 2. (reg.) aşezare, stabilire într-un loc, instalare, fixare a domiciliului. 3. rămânere peste noapte undeva; mânere. 4. primire în gazdă a cuiva, găzduire.
Trimis de blaurb, 21.11.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • aşezare — AŞEZÁRE, aşezări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) aşeza şi rezultatul ei. 2. Loc unde se află (stabilit) cineva sau ceva. ♦ Grup de locuinţe, de construcţii care alcătuiesc un mediu de viaţă umană. 3. (Rar) Mod de organizare (socială). – v. aşeza.… …   Dicționar Român

  • curtişare — curtişáre s.f. (înv.) sălăşluire. Trimis de blaurb, 02.05.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • cătun — CĂTÚN, cătune, s.n. 1. Grup de aşezări ţărăneşti care nu constituie o unitate administrativă, cu un număr de locuitori mai mic decât al unui sat. 2. (reg.) Pădurice, hăţiş, desiş. [pl. şi: cătunuri] – cf. alb., scr. k a t u n. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • găzduire — GĂZDUÍRE, găzduiri, s.f. Acţiunea de a găzdui şi rezultatul ei. – v. găzdui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GĂZDUÍRE s. 1. adăpostire, primire, (Bucov.) încortelare. (găzduire cuiva în casa lui.) 2. (concr.) adăpost, sălaş, (pop.)… …   Dicționar Român

  • locuinţă — LOCUÍNŢĂ, locuinţe, s.f. loc. casă, construcţie în care locuieşte sau poate locui cineva; domiciliu. [var.: (înv.) lăcuínţă s.f.] – Locui + suf. inţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LOCUÍNŢĂ s. 1. adăpost, aşezare, casă,… …   Dicționar Român

  • popas — POPÁS, popasuri, s.n. 1. Oprire pentru odihnă în timpul unui drum mai lung; şedere mai îndelungată într un loc (în timpul unei călătorii). ♦ (pop.) Pauză în timpul unei activităţi; odihnă. ♢ loc. adj., adv. Fără popas (sau popasuri) = neîncetat,… …   Dicționar Român

  • sat — SAT, sate, s.n. 1. Aşezare rurală a cărei populaţie se ocupă în cea mai mare parte cu agricultura. ♢ expr. Satul lui Cremene sau sat fără câini = loc fără stăpân, fără control, în care oricine poate face ce doreşte. 2. Locuitorii dintr un sat… …   Dicționar Român

  • trai — s.n. 1. Viaţă, existenţă. ♢ Mod de trai = ansamblul condiţiilor materiale şi spirituale specifice vieţii unei persoane, unui grup social, unei societăţi. ♢ expr. A nu mai fi de trai sau a nu mai avea trai = a nu mai putea trăi din cauza cuiva sau …   Dicționar Român

  • viaţă — VIÁŢĂ, vieţi, s.f. 1. Sinteză a proceselor biologice, fizice, chimice, mecanice care caracterizează organismele; faptul de a fi viu; stare a ceea ce este viu. ♢ loc. adj. Plin de viaţă sau cu viaţă = energic, viguros, vioi; vesel. Fără (pic de)… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”