canton — CANTÓN, cantoane, s.n. 1. Clădire din imediata vecinătate a unei căi de comunicaţie, înzestrată cu aparatele necesare pentru supravegherea şi întreţinerea acesteia şi care serveşte şi ca locuinţă pentru cantonier. 2. Cea mai mică unitate în… … Dicționar Român
apartament — APARTAMÉNT, apartamente, s.n. Locuinţă (într o casă mai mare) compusă din mai multe camere (şi dependinţe). – Din fr. appartement. Trimis de cata, 28.02.2004. Sursa: DEX 98 APARTAMÉNT s. (înv.) odaie. (Un apartament cu două camere.) Trimis de… … Dicționar Român
baracă — BARÁCĂ, barăci, s.f. Construcţie provizorie de scânduri care poate servi ca locuinţă, magazie, prăvălie etc. [pl. şi: bărăci. – var.: (reg.) barátcă s.f.] – Din fr. baraque. Trimis de paula, 17.03.2002. Sursa: DEX 98 BARÁCĂ s. (Mold.) gaşcă. (O … Dicționar Român
casă — CÁSĂ1, case, s.f. 1. Clădire destinată pentru a servi de locuinţă omului. ♢ loc. adj. De casă = făcut în casă1. ♢ expr. (A avea) o casă de copii = (a avea) copii mulţi. A i fi cuiva casa casă şi masa masă = a duce o viaţă ordonată, normală,… … Dicționar Român
cuib — CUIB, cuiburi, s.n. 1. Culcuş făcut de păsări, de unele mamifere etc. pentru a se adăposti, pentru a depune ouăle, a cloci şi a scoate pui. 2. fig. Locuinţă, sălaş; reşedinţă. 3. fig. (peior.; urmat de determinări) Loc (ascuns) unde se ticluieşte … Dicționar Român
internat — INTERNÁT, internate, s.n. 1. Aşezământ şcolar în care elevii primesc locuinţă şi întreţinere. 2. Stagiu de practică efectuat în spitale şi în clinici de studenţii în medicină din ultimii ani. – Din fr. internat. Trimis de valeriu, 21.07.2003.… … Dicționar Român
palafită — PALAFÍTĂ, palafite, s.f. Locuinţă lacustră (din epoca neolitică), construită pe piloţi sau pe un podium susţinut de pari. – Din fr. palafitte, it. palafitta. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 palafítă s. f., pl. palafíte Trimis de… … Dicționar Român
păducherniţă — PĂDUCHÉRNIŢĂ, păducherniţe, s.f. 1. (depr.) Locuinţă în care mişună păduchii (1); p. ext. locuinţă murdară, sărăcăcioasă. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros urât, cu flori fără petale, întrebuinţată la ţară pentru stârpirea… … Dicționar Român
sălaş — SĂLÁŞ, sălaşe, s.n. (pop.) 1. Adăpost unde cineva capătă temporar găzduire. 2. Construcţie rudimentară făcută în câmp şi folosită ca adăpost temporar pentru oameni şi animale. 3. Locuinţă, casă. ♦ Staul, grajd. ♦ Culcuş. 4. Aşezare omenească. ♦… … Dicționar Român
bârlog — BÂRLÓG, bârloguri, s.n. Vizuină de urs; p. gener. Vizuină a altor animale sălbatice. ♦ fig. Culcuş; locuinţă. – Din sl. brŭlogŭ. Trimis de paula, 14.04.2009. Sursa: DEX 98 BÂRLÓG s. v. vizuină. Trimis de siveco, 14.04.2009. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
