cuib

CUIB, cuiburi, s.n. 1. Culcuş făcut de păsări, de unele mamifere etc. pentru a se adăposti, pentru a depune ouăle, a cloci şi a scoate pui. 2. fig. Locuinţă, sălaş; reşedinţă. 3. fig. (peior.; urmat de determinări) Loc (ascuns) unde se ticluieşte şi de unde se propagă o acţiune potrivnică, duşmănoasă intereselor unei colectivităţi. ♦ Focar. 4. (În sintagma) Cuibul albinelor = fagurii ocupaţi cu puiet şi cu hrană, în care trăieşte şi se dezvoltă familia de albine. 5. Groapă mică făcută în pământ, în care se seamănă legume sau cereale. ♦ Muşuroi de pământ făcut, prin prăşit, în jurul firelor de porumb, de cartofi etc. ♦ Spaţiu restrâns în care se dezvoltă o îngrămădire de plante de acelaşi fel. Cuib de lăcrimioare. 6. Mulţime de fermenţi de acelaşi fel care provoacă înăcrirea vinului, a borşului, a laptelui etc. 7. Loc adăpostit care asigură unei arme automate condiţii bune de tragere. ♢ Cuibul corbului = post de observaţie situat în vârful catargului la anumite nave (de pescuit, de război etc.), în care stă marinarul de veghe. – lat. *cubium.

Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX '98



CUIB s. 1. v. vizuină. 2. v. cuibar. 3. (agric.) muşuroi. (cuib făcut la baza tulpinii porumbului, la prăşit.) 4. v. maia.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



CUIB s. v. adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cuib s. n., pl. cúiburi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CUIB cuiburi n. 1) Culcuş pe care şi-l fac păsările pentru a depune ouă şi a scoate pui. 2) fig. Casa, încăpere în care trăieşte cineva; locuinţă. ♢ A-şi face cuib a-şi face casă; a se stabili cu traiul. 3) fig. depr. Loc unde se unelteşte ceva. cuib de tâlhari. 4) Groapă mică în pământ în care se seamănă legume sau alte plante. cuib de cartofi. 5) Muşuroi care se face cu sapa la rădăcina unor cereale (porumb, floarea-soarelui, etc.). 6) Grup de fer-menţi care produc acrirea laptelui, oţetului, a borşului. 7) Parte dintr-un minereu în care sunt concentrate minereuri folositoare. 8): cuib de mitralieră (de armă automată, de foc) loc adăpostit şi amenajat pentru tragere. 9): cuib fosilifer îngrămădire de animale şi plante fosile. [Monosilabic] /<lat. cubium

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



cúib (cúiburi), s.n. – 1. Culcuş făcut de păsări sau de unele mamifere. – 2. Vizuină. – 3. Cămin, vatră, patrie. – 4. Groapă mică în care se pune sămînţa în pămînt. – 5. Grămadă de pămînt cu care se protejeajă tulpina plantelor de cultură. – 6. Crestare, crestătură. – 7. Cantitate de cheag sau de drojdie folosită o dată. – Mr. cul’bu, megl., istr. cul’b. Origine incertă. Probabil din gr. ϰλωβός "cuşcă", prin intermediul unei forme lat. *clubium; cf. ngr. ϰουλβί, de unde sl. kulivija, şi de aici colivie (mr. cluvie), s.f., cuvînt din sec. XVII. Rezultatul rom., care trebuie să provină de la *culib, indică o dublă metateză. Există şi posibilitatea ca lat. *clubium să fi trecut din epoca romanică, la *collubium sub influenţa lui collŭvies "amestec de materiale". Celelalte ipoteze sînt insuficiente. După părerea mai generalizată, de la un lat. *cubium (cf. concubium), plecîndu-se de la cubĕre "a sta culcat pentru a se odihni" (Philippide, Principii, 68 şi 140; Cihac, I, 66; Meyer, alb. St., IV, 121; Puşcariu 432; Candrea-Dens., 429; REW 2355; Pascu, I, 72; DAR). Această ipoteză este aproape imposibilă, căci se referă la o imagine ("culcat, trîntit") care nu se aplică păsărilor, şi nu ajunge pentru a explica rezultatele dialectale. Pentru a rezolva dificultatea, Candrea a propus un lat. *culbium (cf. Cortés 126), pe care Densusianu, GS, XI, 363, îl considera imposibil. Der. cuiba (var. încuiba, încuibăra, încuibura), vb. (a face cuib; a instala a aşeza; a sălăşlui, a locui; refl., a prinde rădăcini, a deveni trainic); cuibar, s.n. (cuib; ou lăsat în cuibarul găinii; vizuină, bîrlog; sălaş, locuinţă, refugiu; groapă mică în care se pune sămînţa în pămînt); cuibări, vb. (a face cuib; a pune găinile în cuibar; a prăşi, a aduna pămînt în jurul tulpinei plantelor; a ocroti, a proteja, a ascunde; a fixa, a stabili). Din rom. provine rut. kubljyty "a face cuib" (Miklosich, Wander., 10).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER