cuib

cuib
CUIB, cuiburi, s.n. 1. Culcuş făcut de păsări, de unele mamifere etc. pentru a se adăposti, pentru a depune ouăle, a cloci şi a scoate pui. 2. fig. Locuinţă, sălaş; reşedinţă. 3. fig. (peior.; urmat de determinări) Loc (ascuns) unde se ticluieşte şi de unde se propagă o acţiune potrivnică, duşmănoasă intereselor unei colectivităţi. ♦ Focar. 4. (În sintagma) Cuibul albinelor = fagurii ocupaţi cu puiet şi cu hrană, în care trăieşte şi se dezvoltă familia de albine. 5. Groapă mică făcută în pământ, în care se seamănă legume sau cereale. ♦ Muşuroi de pământ făcut, prin prăşit, în jurul firelor de porumb, de cartofi etc. ♦ Spaţiu restrâns în care se dezvoltă o îngrămădire de plante de acelaşi fel. Cuib de lăcrimioare. 6. Mulţime de fermenţi de acelaşi fel care provoacă înăcrirea vinului, a borşului, a laptelui etc. 7. Loc adăpostit care asigură unei arme automate condiţii bune de tragere. ♢ Cuibul corbului = post de observaţie situat în vârful catargului la anumite nave (de pescuit, de război etc.), în care stă marinarul de veghe. – lat. *cubium.
Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX '98

CUIB s. 1. v. vizuină. 2. v. cuibar. 3. (agric.) muşuroi. (cuib făcut la baza tulpinii porumbului, la prăşit.) 4. v. maia.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CUIB s. v. adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cuib s. n., pl. cúiburi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CUIB cuiburi n. 1) Culcuş pe care şi-l fac păsările pentru a depune ouă şi a scoate pui. 2) fig. Casa, încăpere în care trăieşte cineva; locuinţă. ♢ A-şi face cuib a-şi face casă; a se stabili cu traiul. 3) fig. depr. Loc unde se unelteşte ceva. cuib de tâlhari. 4) Groapă mică în pământ în care se seamănă legume sau alte plante. cuib de cartofi. 5) Muşuroi care se face cu sapa la rădăcina unor cereale (porumb, floarea-soarelui, etc.). 6) Grup de fer-menţi care produc acrirea laptelui, oţetului, a borşului. 7) Parte dintr-un minereu în care sunt concentrate minereuri folositoare. 8): cuib de mitralieră (de armă automată, de foc) loc adăpostit şi amenajat pentru tragere. 9): cuib fosilifer îngrămădire de animale şi plante fosile. [Monosilabic] /<lat. cubium
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

cúib (cúiburi), s.n.1. Culcuş făcut de păsări sau de unele mamifere. – 2. Vizuină. – 3. Cămin, vatră, patrie. – 4. Groapă mică în care se pune sămînţa în pămînt. – 5. Grămadă de pămînt cu care se protejeajă tulpina plantelor de cultură. – 6. Crestare, crestătură. – 7. Cantitate de cheag sau de drojdie folosită o dată. – Mr. cul’bu, megl., istr. cul’b. Origine incertă. Probabil din gr. ϰλωβός "cuşcă", prin intermediul unei forme lat. *clubium; cf. ngr. ϰουλβί, de unde sl. kulivija, şi de aici colivie (mr. cluvie), s.f., cuvînt din sec. XVII. Rezultatul rom., care trebuie să provină de la *culib, indică o dublă metateză. Există şi posibilitatea ca lat. *clubium să fi trecut din epoca romanică, la *collubium sub influenţa lui collŭvies "amestec de materiale". Celelalte ipoteze sînt insuficiente. După părerea mai generalizată, de la un lat. *cubium (cf. concubium), plecîndu-se de la cubĕre "a sta culcat pentru a se odihni" (Philippide, Principii, 68 şi 140; Cihac, I, 66; Meyer, alb. St., IV, 121; Puşcariu 432; Candrea-Dens., 429; REW 2355; Pascu, I, 72; DAR). Această ipoteză este aproape imposibilă, căci se referă la o imagine ("culcat, trîntit") care nu se aplică păsărilor, şi nu ajunge pentru a explica rezultatele dialectale. Pentru a rezolva dificultatea, Candrea a propus un lat. *culbium (cf. Cortés 126), pe care Densusianu, GS, XI, 363, îl considera imposibil. Der. cuiba (var. încuiba, încuibăra, încuibura), vb. (a face cuib; a instala a aşeza; a sălăşlui, a locui; refl., a prinde rădăcini, a deveni trainic); cuibar, s.n. (cuib; ou lăsat în cuibarul găinii; vizuină, bîrlog; sălaş, locuinţă, refugiu; groapă mică în care se pune sămînţa în pămînt); cuibări, vb. (a face cuib; a pune găinile în cuibar; a prăşi, a aduna pămînt în jurul tulpinei plantelor; a ocroti, a proteja, a ascunde; a fixa, a stabili). Din rom. provine rut. kubljyty "a face cuib" (Miklosich, Wander., 10).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • Cuib — Saltar a navegación, búsqueda Centro Universitario de Investigaciones Bibliotecológicas Logo CUIB Fundación 14 de diciembre de 1981 …   Wikipedia Español

  • Centro Universitario de Investigaciones Bibliotecológicas — Established 14 de diciembre de 1981[1] …   Wikipedia

  • Jaime Ríos Ortega — Nacimiento 1960 Ciudad de México Residencia  México Nacionalidad …   Wikipedia Español

  • cuibar — CUIBÁR, cuibare, s.n. 1. Loc pregătit în paie, în fân sau pe pământ unde păsările de curte îşi depun ouăle. ♦ Instalaţie specială în crescătoriile de păsări de unde se strâng ouăle. ♦ Ou care se lasă în cuibar (1) pentru ca păsările ouătoare să… …   Dicționar Român

  • cuibări — CUIBĂRÍ, cuibăresc, vb. IV. 1. refl. (Despre păsări) A şi face cuibul undeva; a şi face loc în cuibar. ♦ fig. (Despre oameni şi despre animale) A se aşeza cât mai bine într un loc; a se ghemui. ♦ fig. A se adăposti. ♦ fig. A se aciua, a se… …   Dicționar Român

  • Juan José Calva González — Nacimiento 1962 Ciudad de México Residencia  México Nacionalida …   Wikipedia Español

  • cuiba — CUIBÁ, pers. 3 cuibeáză, vb. I. intranz. A şi avea, a şi aşeza cuibul. – Din cuib. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  cuibá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. cuibeáză …   Dicționar Român

  • pupăză — PÚPĂZĂ, pupeze, s.f. 1. Pasăre insectivoră migratoare, cu penaj pestriţ, cu ciocul lung şi curbat şi cu o creastă de pene mari, portocalii, în vârful capului (Upupa epops). ♢ expr. A i merge (cuiva) gura ca pupăza = a vorbi mult, a fi flecar. A i …   Dicționar Român

  • viespar — VIESPÁR, (1) viespare, s.n., (2,3) viespari, s.m. 1. s.n. Cuib de viespi. ♦ fig. Mulţime de fiinţe care mişună. ♦ fig. Loc periculos, primejdios. 2. s.m. (entom.) Gărgăun. 3. s.m. (ornit.) Albinărel. – Viespe …   Dicționar Român

  • încuiba — ÎNCUIBÁ, încuibez, vb. I. refl. A şi face cuib; a se vârî (unde nu i este locul); a se oploşi. ♦ fig. A pătrunde adânc; a se înrădăcina. [prez. ind. şi: încúib] – În + cuib. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNCUIBÁ vb. a se… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”