cuibări

cuibări
CUIBĂRÍ, cuibăresc, vb. IV. 1. refl. (Despre păsări) A-şi face cuibul undeva; a-şi face loc în cuibar. ♦ fig. (Despre oameni şi despre animale) A se aşeza cât mai bine într-un loc; a se ghemui. ♦ fig. A se adăposti. ♦ fig. A se aciua, a se pripăşi. 2. tranz. (Rar) A aşeza găinile în cuibar. 3. tranz. A muşuroi porumbul, cartofii etc. – Din cuibar.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

CUIBĂRÍ vb. v. pripăşi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cuibărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cuibărésc, imperf. 3 sg. cuibăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cuibăreáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CUIBĂR//Í cuibăriésc 1. tranz. (unele plante, mai ales cartoful, porumbul) A înconjura cu pământ la rădăcină (asemenea unui cuib) pentru a favoriza dezvoltarea; a muşuroi. 2. intranz. (despre păsări) A face cuib (şi a scoate pui). Pescăruşul cuibăreşte pe stânci. /cuib + suf. cuibăriări
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE CUIBĂR//Í mă cuibăriésc intranz. 1) (despre păsări) A-şi face cuib. 2) (despre păsări) A-şi face loc în cuibar; a se aşeza în cuib. 3) fig. (despre fiinţe) A se instala cât mai comod. 4) fig. (despre fiinţe pribege) A-şi găsi adăpost; a se aciua; a se oploşi; a se pripăşi; a se adăposti. /cuib + suf. cuibăriări
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • cuibărit — CUIBĂRÍT1 s.n. Faptul de a (se) cuibări; perioadă când (se) cuibăresc păsările. – v. cuibări. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CUIBĂRÍT2, cuibăriţi, te, adj. (Despre păsări) Care şi a făcut cuib (1) undeva; care şi a făcut loc… …   Dicționar Român

  • cuibărire — CUIBĂRÍRE, cuibăriri, s.f. Acţiunea de a (se) cuibări şi rezultatul ei. – v. cuibări. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  cuibăríre s. f. (sil. cui ), pl. cuibăríri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • agesti — AGESTÍ, agestesc, vb. IV. (reg.) 1. tranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind buşteni, crengi etc. la o cotitură a ei. 2. refl. (Despre buşteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. ♦ fig. (Despre… …   Dicționar Român

  • cotorî — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cotorăsc Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  A COTOR//Î cotorîăsc tranz. (butuci de viţă de vie) A săpa în jur şi a tăia rădăcinile superficiale. /Din cotor Trimis de siveco, 22.08.2004.… …   Dicționar Român

  • cuib — CUIB, cuiburi, s.n. 1. Culcuş făcut de păsări, de unele mamifere etc. pentru a se adăposti, pentru a depune ouăle, a cloci şi a scoate pui. 2. fig. Locuinţă, sălaş; reşedinţă. 3. fig. (peior.; urmat de determinări) Loc (ascuns) unde se ticluieşte …   Dicționar Român

  • lipi — LIPÍ, lipesc, vb. IV. 1. tranz. 1. A împreuna, a uni, a îmbina, a asambla între ele două sau mai multe obiecte (sau părţi de obiecte) cu ajutorul unei materii cleioase sau printr un procedeu tehnic, realizând un tot nedemontabil. ♦ spec. A… …   Dicționar Român

  • muşuroi — MUŞURÓI1, muşuroaie, s.n. 1. Moviliţă formată din ţărâna pe care o aruncă la suprafaţa solului furnicile, cârtiţele etc. când îşi sapă coridoarele subterane; p. ext. grup de furnici care locuiesc într un furnicar; furnicar. 2. Grămadă de pământ… …   Dicționar Român

  • pripăşi — PRIPĂŞÍ, pripăşesc, vb. IV. 1. refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploşi, a se aciua. 2. tranz. A lua şi a ţine pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. Trimis de ana zecheru, 09.04.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • rătăci — RĂTĂCÍ, rătăcesc, vb. IV. 1. refl. A pierde drumul, a greşi direcţia, a nu mai şti unde se află. ♦ A se pierde de cineva; a se răzleţi. ♦ intranz. A umbla de ici colo căutând drumul, încercând să iasă la liman, să se orienteze, să ajungă la ţintă …   Dicționar Român

  • sprijini — SPRIJINÍ, spríjin, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) susţine, a (se) rezema, a (se) propti (ca să nu cadă). ♦ fig. A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) întemeia pe... 2. tranz. fig. A ajuta pe cineva sau ceva, a ocroti, a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”