cuibărit — CUIBĂRÍT1 s.n. Faptul de a (se) cuibări; perioadă când (se) cuibăresc păsările. – v. cuibări. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CUIBĂRÍT2, cuibăriţi, te, adj. (Despre păsări) Care şi a făcut cuib (1) undeva; care şi a făcut loc… … Dicționar Român
cuibărire — CUIBĂRÍRE, cuibăriri, s.f. Acţiunea de a (se) cuibări şi rezultatul ei. – v. cuibări. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 cuibăríre s. f. (sil. cui ), pl. cuibăríri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
agesti — AGESTÍ, agestesc, vb. IV. (reg.) 1. tranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind buşteni, crengi etc. la o cotitură a ei. 2. refl. (Despre buşteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. ♦ fig. (Despre… … Dicționar Român
cotorî — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cotorăsc Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic A COTOR//Î cotorîăsc tranz. (butuci de viţă de vie) A săpa în jur şi a tăia rădăcinile superficiale. /Din cotor Trimis de siveco, 22.08.2004.… … Dicționar Român
cuib — CUIB, cuiburi, s.n. 1. Culcuş făcut de păsări, de unele mamifere etc. pentru a se adăposti, pentru a depune ouăle, a cloci şi a scoate pui. 2. fig. Locuinţă, sălaş; reşedinţă. 3. fig. (peior.; urmat de determinări) Loc (ascuns) unde se ticluieşte … Dicționar Român
lipi — LIPÍ, lipesc, vb. IV. 1. tranz. 1. A împreuna, a uni, a îmbina, a asambla între ele două sau mai multe obiecte (sau părţi de obiecte) cu ajutorul unei materii cleioase sau printr un procedeu tehnic, realizând un tot nedemontabil. ♦ spec. A… … Dicționar Român
muşuroi — MUŞURÓI1, muşuroaie, s.n. 1. Moviliţă formată din ţărâna pe care o aruncă la suprafaţa solului furnicile, cârtiţele etc. când îşi sapă coridoarele subterane; p. ext. grup de furnici care locuiesc într un furnicar; furnicar. 2. Grămadă de pământ… … Dicționar Român
pripăşi — PRIPĂŞÍ, pripăşesc, vb. IV. 1. refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploşi, a se aciua. 2. tranz. A lua şi a ţine pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. Trimis de ana zecheru, 09.04.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
rătăci — RĂTĂCÍ, rătăcesc, vb. IV. 1. refl. A pierde drumul, a greşi direcţia, a nu mai şti unde se află. ♦ A se pierde de cineva; a se răzleţi. ♦ intranz. A umbla de ici colo căutând drumul, încercând să iasă la liman, să se orienteze, să ajungă la ţintă … Dicționar Român
sprijini — SPRIJINÍ, spríjin, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) susţine, a (se) rezema, a (se) propti (ca să nu cadă). ♦ fig. A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) întemeia pe... 2. tranz. fig. A ajuta pe cineva sau ceva, a ocroti, a… … Dicționar Român
