muşuroi

muşuroi
MUŞURÓI1, muşuroaie, s.n. 1. Moviliţă formată din ţărâna pe care o aruncă la suprafaţa solului furnicile, cârtiţele etc. când îşi sapă coridoarele subterane; p. ext. grup de furnici care locuiesc într-un furnicar; furnicar. 2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vânt, de îngheţ sau pentru ale favoriza dezvoltarea. 3. (Urmat de determinări) Grămadă (mică). 4. (reg.) Ridicătură mică de pământ; movilă, deal. [var.: (înv. şi reg.) moşinói, moşirói, moşorói, moşurói, muşinói, muşirói, muşunói s.n.] – lat. mus araneus.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MUŞUROÍ2, muşuroiesc, vb. IV. tranz. A îngrămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei. ♦ refl. fig. A se aduna, a se strânge, a se grămădi. [var.: muşiroí vb. IV] – Din muşuroi1.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MUŞURÓI s. 1. moviliţă. (Un muşuroi făcut de cârtiţe.) 2. v. furnicar. 3. v. cuib. 4. mogâldeaţă, (reg.) măguiaţă. (Un muşuroipe un teren şes.) 5. muşuroi înierbat v. marghilă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

MUŞURÓI s. v. cârtiţă, sobol.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

MUŞUROÍ vb. v. grămădi, îmbulzi, îndesa, înghesui, îngrămădi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

muşurói s. n., pl. muşuroáie
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

muşuroí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. muşuroiésc, imperf. 3 sg. muşuroiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. muşuroiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MUŞUR//ÓI muşuroioáie n. 1) Moviliţă de pământ pe care o fac cârtiţele sau furnicile în locul unde îşi au cuibul. 2) Grămăjoară de pământ adunată la baza unei plante (porumb, cartof etc.) în timpul prăşitului pentru a-i favoriza dezvoltarea. 3) Ridicătură mică de pământ (naturală sau făcută de om). /<lat. mus araneus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A MUŞURO//Í muşuroiiésc tranz. (unele plante, mai ales cartoful, porumbul) A înconjura cu pământ rădăcina (asemenea unui muşuroi) pentru a favoriza dezvoltarea, a cuibări. /Din muşuroi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE MUŞURO//Í se muşuroiiésc intranz. fig. (mai ales despre fiinţe) A se aduna laolaltă în număr mare; a se strânge grămadă (ca un muşuroi). /Din muşuroi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

muşurói (muşuroáie), s.n. – 1. Furnicar. – 2. Ridicătură de pămînt. – var. moşoroi, moşunoi, moşinoi. – Mr. şumuroñu. Creaţie expresivă, pornind de la miş- "ideea de furnicar", cf. mişuna "a furnica, a forfoti", mişună "furnicare", cu suf. -oi. Cihac, II, 198, a intuit legătura cu a mişui, dar pleca de la sl. mĕsiti "a amesteca"; în acelaşi fel, Puşcariu 1098 şi REW 5620 pornesc de la mişuna, dar îl explică prin lat. mixtiōnem. Celelalte explicaţii sînt fără valoare: din mausoleum, cu ajutorul unei metateze *mauseolum (Giuglea, Dacor., I, 497), sau din lat. mus araneus (Candrea; Scriban), corectat în *musaroneus (Graur, BL, V, 86). – Der. muşuroi, vb. (a acoperi cu pămînt, a face muşuroi); muşuroit, s.n. (muşuroire).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • muşurói — s. n., pl. muşuroáie …   Romanian orthography

  • muşuroí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. muşuroiésc, imperf. 3 sg. muşuroiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. muşuroiáscã …   Romanian orthography

  • furnicar — FURNICÁR1, furnicare, s.n. 1. Ridicătură mică de pământ care adăposteşte o colonie de furnici; muşuroi. ♦ Totalitatea furnicilor dintr un muşuroi. 2. fig. Mulţime (de oameni) care mişună. – lat. *formicarius. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • cuib — CUIB, cuiburi, s.n. 1. Culcuş făcut de păsări, de unele mamifere etc. pentru a se adăposti, pentru a depune ouăle, a cloci şi a scoate pui. 2. fig. Locuinţă, sălaş; reşedinţă. 3. fig. (peior.; urmat de determinări) Loc (ascuns) unde se ticluieşte …   Dicționar Român

  • cuibări — CUIBĂRÍ, cuibăresc, vb. IV. 1. refl. (Despre păsări) A şi face cuibul undeva; a şi face loc în cuibar. ♦ fig. (Despre oameni şi despre animale) A se aşeza cât mai bine într un loc; a se ghemui. ♦ fig. A se adăposti. ♦ fig. A se aciua, a se… …   Dicționar Român

  • mişină — MÍŞINĂ, mişine, s.f. 1. (reg.) Grămadă de cereale, de alimente etc. adunate ca provizie; strânsură; mulţime de bunuri, bogăţie, avere. 2. (reg.) Gaură în pământ sau muşuroi în care îşi depozitează unele animale hrana pentru iarna; p. ext. vizuină …   Dicționar Român

  • furnicár — I. (zool.) s. m., pl. furnicári II. (muşuroi) s. n., pl. furnicáre …   Romanian orthography

  • copăi — copăí, copăiésc, vb. IV (reg.) a săpa, a prăşi, a muşuroi (pământul). Trimis de blaurb, 23.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • cârtiţă — s. (zool.; Talpa europaea) sobol, (reg.) mitorlan, orb, orbeţ, şoarece chior, (Ban. şi Transilv.) muşuroi, (Ban., Transilv. şi Munt.) şomâc. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  CÂRTIŢĂ s. v. farcin, morvă, morvă cutanată, răpciugă,… …   Dicționar Român

  • furnică — FURNÍCĂ, furnici, s.f. (La pl.) Grup de insecte din ordinul himenopterelor, de talie mică sau mijlocie, negre sau roşii, care trăiesc în colonii; (şi la sg.) insectă care face parte din acest grup. ♢ Harnic ca o furnică, se spune despre un om… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”