- mişină
- MÍŞINĂ, mişine, s.f. 1. (reg.) Grămadă de cereale, de alimente etc. adunate ca provizie; strânsură; mulţime de bunuri, bogăţie, avere. 2. (reg.) Gaură în pământ sau muşuroi în care îşi depozitează unele animale hrana pentru iarna; p. ext. vizuină, cuib; totalitatea animalelor dintr-o vizuină. 3. (reg.) Mulţime, adunătură (de fiinţe). 4. Mică scobitură pe suprafaţa dinţilor (molari ai) calului şi ai altor animale erbivore, care dispare cu vârsta prin roadere şi după care se recunoaşte vârsta animaluiui. [pl. şi: mişini. – var.: míşună s.f.] – cf. rus. m â ş i n a .Trimis de LauraGellner, 12.01.2007. Sursa: DEX '98MÍŞINĂ s. 1. (reg.) butură, cupă, mursă, muscă, negreaţă. (Scobitura la dinţii calului se numeşte mişină.) 2. (reg.) grăunte, muscă, negreaţă, pui, studeniţă. (Substanţa neagră din cornetul dentar al calului se numeşte mişină.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeMÍŞINĂ s. v. bandă, bârlog, buluc, ceată, cârd, cuib, culcuş, droaie, gloată, grămadă, grup, mulţime, pâlc, sălaş, stol, vizuină.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemíşină (scobitură în dinţii ierbivorelor) s. f., g.-d. art. míşinei; pl. míşineTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmíşină/míşuni (grămadă de alimente, mulţime de fiinţe) s. f., g.-d. art. míşinii/míşunii; pl. míşini/míşuniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMÍŞIN//Ă mişinăe f. 1) înv. Gaură în pământ sau în muşuroi în care unele animale îşi adună hrana pentru iarnă. 2) Mică adâncitură în dinţii cailor şi ai altor animale, după care se determină vârsta acestora. /cf. rus. mâşinaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.