rătăci

rătăci
RĂTĂCÍ, rătăcesc, vb. IV. 1. refl. A pierde drumul, a greşi direcţia, a nu mai şti unde se află. ♦ A se pierde de cineva; a se răzleţi. ♦ intranz. A umbla de ici-colo căutând drumul, încercând să iasă la liman, să se orienteze, să ajungă la ţintă. 2. intranz. A pribegi, a hoinări, a colinda. ♦ refl. A se aşeza într-un loc străin; a se aciua, a se pripăşi. 3. tranz. A nu mai şti unde a fost pus sau unde se găseşte cineva sau ceva; a pierde. ♦ refl. A ajunge, a se afla într-un loc unde nu se aştepta nimeni să se afle. – Din lat. *erraticire (= *erraticare < erraticus).
Trimis de RACAI, 22.03.2007. Sursa: DEX '98

RĂTĂCÍ vb. 1. a greşi, a încurca, a pierde. (A rătăci poteca.) 2. a greşi, (înv.) a sminti. (A rătăci drumul spre casă.) 3. a se pierde, (reg.) a se zăhătui, a se zărăsti. (S-a rătăci în pădure.) 4. v. răzleţi. 5. v. pierde. 6. v. hoinări. 7. v. hoinări.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

RĂTĂCÍ vb. v. aciua, cuibări, oploşi, pripăşi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

rătăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rătăcésc, imperf. 3 sg. rătăceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rătăceáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A RĂTĂC//Í rătăciésc 1. intranz. 1) A umbla căutând drumul. 2) A merge din loc în loc fără un scop precis; a umbla; a hoinări; a vagabonda. 2. tranz. 1) (obiecte) A încurca printre altele de acelaşi fel, neştiind unde se află. rătăci o carte. 2) A merge pe o altă cale decât cea dorită; a nu găsi calea dorită. /cf. lat. erraticus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE RĂTĂC//Í mă rătăciésc intranz. 1) A pierde drumul, îndreptându-se în altă direcţie. S-a rătăciit în pădure. 2) A se pierde, îndepărtân-du-se (de cineva). 3) fig. A se abate de la calea cea dreaptă. /cf. lat. erraticus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

rătăcí (rătăcésc, rătăcít), vb. – 1. A pierde; a răzleţi. – 2. A greşi drumul, a se abate din cale. – 3. A înstrăina, a aliena. – 4. A hoinări, a vagabonda. Origine îndoielnică, dar probabil expresivă, cum o arată suf. -ci. Trebuie să ţină de familia expresivă a lui răcan, cf. rătăcanie. Der. din lat. errātĭcus (Puşcariu 1450; REW 2905; Tiktin; Candrea) sau *errātĭcāre (Puşcariu, Dimin., 141) este neconvingătoare. – Der. rătăceală, s.f. (pierdere a drumului); rătăcitor, adj. (hoinar, pribeag).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • pierde — PIÉRDE, pierd, vb. III. I. 1. tranz. A nu mai şti unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ♢ expr. A( şi) pierde şirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire). 2. tranz. A nu mai… …   Dicționar Român

  • rătăcire — RĂTĂCÍRE, rătăciri, s.f. Faptul de a (se) rătăci. ♦ fig. Întunecare a minţii, pierdere a facultăţilor mintale; nebunie. ♦ fig. Greşeală, eroare. – v. rătăci. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RĂTĂCÍRE s. 1. v. hoinăreală. *2.… …   Dicționar Român

  • rătăcit — RĂTĂCÍT, Ă, rătăciţi, te, adj. 1. Care a greşit drumul sau a pierdut direcţia; dezorientat. ♦ fig. Care greşeşte prin purtări, prin atitudine; cu mintea întunecată. ♦ fig. (Despre ochi, privire) Care se uită în gol, fără o ţintă precisă; care… …   Dicționar Român

  • hoinări — HOINĂRÍ, hoinăresc, vb. IV. intranz. A umbla, a călători mult şi fără ţintă, fără căpătâi. – Din hoinar. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HOINĂRÍ vb. 1. a vagabonda, (înv. şi reg.) a nemernici, (reg.) a tălălăi, (prin Transilv.) a… …   Dicționar Român

  • vagabonda — VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără ţintă, fără rost, dintr un loc în altul. – Din fr. vagabonder. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  VAGABONDÁ vb. 1. v. hoinări. 2. a hoinări, a pribegi, a… …   Dicționar Român

  • prăpădi — PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ refl. A şi pierde viaţa …   Dicționar Român

  • încurca — ÎNCURCÁ, încúrc, vb. I. 1. tranz. 1. A încâlci fire, aţă etc., a le face noduri astfel încât să nu se mai poată descurca uşor. ♦ (pop.) A călca în picioare fâneţele, semănăturile. 2. A schimba mereu drumul, direcţia pentru a îngreuia o urmărire,… …   Dicționar Român

  • greşi — GREŞÍ, greşesc, vb. IV. 1. intranz. A comite o greşeală; p. ext. a se înşela. ♦ intranz. şi tranz. A nu nimeri ţinta, obiectivul ochit; a da greş. 2. tranz. A executa ceva greşit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ♢ expr.… …   Dicționar Român

  • horhăi — HORHĂÍ, hórhăi, vb. IV. intranz. (reg.) A umbla în neştire, a rătăci, a cutreiera (pe drumuri necunoscute sau prin întuneric). – et. nec. Trimis de gall, 29.03.2008. Sursa: DEX 98  HORHĂÍ vb. v. bâjbâi, dibui, hoinări, orbecăi, pipăi, pribegi,… …   Dicționar Român

  • peregrina — PEREGRINÁ, peregrinez, vb. I. intranz. A cutreiera prin locuri îndepărtate; a colinda, a călători prin lume; a hoinări. ♦ (Rar) A merge în pelerinaj într un loc considerat sfânt. – Din fr. pérégriner, lat. peregrinari. Trimis de ana zecheru,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”