- rătăceală
- RĂTĂCEÁLĂ s. v. abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greşeală, păcat, vină, vinovăţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
rătăceală
Look at other dictionaries:
abatere — ABÁTERE, abateri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) abate2 şi rezultatul ei. ♢ expr. Abatere de la regulă = excepţie. ♦ Încălcare a unei dispoziţii cu caracter administrativ sau disciplinar. 2. Diferenţa dintre valoarea efectivă sau valoarea limită… … Dicționar Român
rătăci — RĂTĂCÍ, rătăcesc, vb. IV. 1. refl. A pierde drumul, a greşi direcţia, a nu mai şti unde se află. ♦ A se pierde de cineva; a se răzleţi. ♦ intranz. A umbla de ici colo căutând drumul, încercând să iasă la liman, să se orienteze, să ajungă la ţintă … Dicționar Român
vină — VÍNĂ, vini, s.f. Faptă care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun; greşeală, vinovăţie; păcat; culpă. ♢ loc. adj. De vină = vinovat, responsabil. Fără vină = nevinovat; (rar, despre lucruri, manifestări) ireproşabil,… … Dicționar Român
