răzleţ — RĂZLÉŢ, EÁŢĂ, răzleţi, e, adj. 1. (Despre fiinţe) Care s a depărtat de ceilalţi, care a rămas singur. ♦ (Şi adv.) Situat la distanţă (unul de altul). ♦ (Despre sunete) Lipsit de legătură, de continuitate; izolat; sporadic. 2. Care rătăceşte din… … Dicționar Român
pierdut — PIERDÚT, Ă, pierduţi, te adj. 1. (Despre obiecte, bunuri) Care nu se mai află în posesiunea proprietarului, care nu mai este la locul lui obişnuit, despre care nu se ştie unde se află. ♦ Care nu mai există, care a dispărut. 2. (Despre oameni)… … Dicționar Român
fals — FALS, Ă, (I) falşi, se, adj., (II) falsuri, s.n. I. adj. 1. Care este contrar adevărului: mincinos, neîntemeiat; care are numai aparenţa adevărului, autenticităţii; imitat, artificial. ♢ (anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate… … Dicționar Român
pierde — PIÉRDE, pierd, vb. III. I. 1. tranz. A nu mai şti unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ♢ expr. A( şi) pierde şirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire). 2. tranz. A nu mai… … Dicționar Român
rătăci — RĂTĂCÍ, rătăcesc, vb. IV. 1. refl. A pierde drumul, a greşi direcţia, a nu mai şti unde se află. ♦ A se pierde de cineva; a se răzleţi. ♦ intranz. A umbla de ici colo căutând drumul, încercând să iasă la liman, să se orienteze, să ajungă la ţintă … Dicționar Român
rătăcitor — RĂTĂCITÓR, OÁRE, rătăcitori, oare, adj. Care rătăceşte; care umblă din loc în loc fără odihnă. – Rătăci + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂTĂCÍTOR adj., s. v. hoinar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
răzleţit — RĂZLEŢÍT adj. 1. despărţit, izolat, separat, (pop.) răznit, (înv.) osebit. (Pasăre răzleţit de stol.) 2. pierdut, rătăcit, răznit. (O oaie răzleţit.) 3. dispersat, împrăştiat, răsfirat, răspândit, risipit, (pop.) răznit, (înv. şi reg.) răşchirat … Dicționar Român
răznit — RĂZNÍT adj. pierdut, rătăcit, răzleţit. (Oaie răznit.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime RĂZNÍT adj. v. despărţit, dispersat, izolat, împrăştiat, răsfirat, răspândit, răzleţit, risipit, separat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
solitar — SOLITÁR, Ă, solitari, e, adj., s.n. 1. adj. Care se găseşte singur; izolat, singuratic. ♢ Floare (sau frunză etc.) solitară = floare (sau frunză etc.) care creşte singură pe tulpină. ♦ (Despre locuri) Pustiu, neumblat. ♦ (Despre fiinţe; adesea… … Dicționar Român
spic — SPIC, spice, s.n. 1. Inflorescenţă caracteristică plantelor graminee, alcătuită din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală lungă. ♢ expr. A da în spic sau a i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de… … Dicționar Român
