- solitar
- SOLITÁR, -Ă, solitari, -e, adj., s.n. 1. adj. Care se găseşte singur; izolat, singuratic. ♢ Floare (sau frunză etc.) solitară = floare (sau frunză etc.) care creşte singură pe tulpină. ♦ (Despre locuri) Pustiu, neumblat. ♦ (Despre fiinţe; adesea substantivat) Care trăieşte sau căruia îi place să trăiască singur, izolat, departe de societate. 2. s.n. Piatră preţioasă (în special diamant de mare valoare) montată singură la o bijuterie (sau ieşind în evidenţă într-o montură dintr-un grup de pietre mai mici). – Din fr. solitaire, lat. solitarius.Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Solitar ≠ nesolitarTrimis de siveco, 13.11.2007. Sursa: AntonimeSOLITÁR adj., s. 1. adj. izolat, retras, singur, singuratic, (rar) însingurat, (înv.) retirat, (fig.) sihastru. (Un om solitar; trăieşte solitar.) 2. adj. (bot.) singur, unic. (Flori solitar; frunze solitar.) 3. adj. izolat, pribeag, rătăcit, răzleţ, singur, singuratic. (Se uita la un nor solitar.) 4. s. (înv.) singuratic. (Inel cu un solitar splendid.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesolitár adj. m., pl. solitári; f. sg. solitáră, pl. solitáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficsolitár s. n., pl. solitáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSOLITÁR1 solitară (solitari, solitare) 1) Care se găseşte singur; singuratic; izolat. 2) (despre locuri) Care se află în depărtare; situat departe. Parc solitar. 3) (despre fiinţe) Care trăieşte singur; singuratic. /<fr. solitaire, lat. solitariusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSOLITÁR2 solitare n. Diamant montat singur la o bijuterie sau într-un grup de piese mai mici. /<fr. solitaire, lat. solitariusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSOLITÁR, -Ă adj. Singur, singuratic, izolat. ♦ Pustiu, neumblat. ♦ Care trăieşte retras; retras, iubitor de singurătate. // s.n. Diamant mare care se montează de obicei la un inel. [cf. fr. solitaire, it. solitario, lat. solitarius].Trimis de LauraGellner, 25.04.2007. Sursa: DNSOLITÁR, -Ă I. adj. (şi adv.) singur, singuratic, izolat. ♢ pustiu, neumblat. ♢ (şi s.) care trăieşte retras; iubitor de singurătate. II. s. n. diamant mare care se montează de obicei la un inel. (< fr. solitaire, lat. solitarius)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.