- viespar
- VIESPÁR, (1) viespare, s.n., (2,3) viespari, s.m. 1. s.n. Cuib de viespi. ♦ fig. Mulţime de fiinţe care mişună. ♦ fig. Loc periculos, primejdios. 2. s.m. (entom.) Gărgăun. 3. s.m. (ornit.) Albinărel. – Viespe + suf. -ar.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98VIESPÁR s. 1. (reg.) viespariţă, viespărie. (viesparul plin de viespi se afla într-un frunzar.) 2. v. prigorie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeVIESPÁR s. v. bărzăun, gărgăun.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeviespár (insectă, pasăre) s. m., pl. viespáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficviespár (cuib de viespi) s. n., pl. viespáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVIESPÁR1 viespare n. Cuib de viespi. [Sil. vies-] /viespe + suf. viespararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVIESPÁR2 viespari m. 1) Viespe mare de pădure, cu ac foarte veninos, care produce un bâzâit puternic în timpul zborului; gărgăun. 2) Pasăre răpitoare de talie mijlocie, care se hrăneşte, mai ales, cu albine şi viespi; albinar; albinărel. [Sil. vies-] /viespe + suf. viespararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.