încuibare — ÎNCUIBÁRE s.f. Acţiunea de a se încuiba. – v. încuiba. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCUIBÁRE s. înrădăcinare, statornicire. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime încuibáre s. f., g. d. art. încuibării Trimis de siveco … Dicționar Român
cuib — CUIB, cuiburi, s.n. 1. Culcuş făcut de păsări, de unele mamifere etc. pentru a se adăposti, pentru a depune ouăle, a cloci şi a scoate pui. 2. fig. Locuinţă, sălaş; reşedinţă. 3. fig. (peior.; urmat de determinări) Loc (ascuns) unde se ticluieşte … Dicționar Român
statornici — STATORNICÍ, statornicesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A (se) aşeza, a (se) stabili într un loc (pe timp mai îndelungat sau permanent). 2. tranz. A fixa, a stabili ceva, a preciza, a decide, a hotărî. – Din statornic. Trimis de thiess, 13.09.2007.… … Dicționar Român
împuia — ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. tranz. (în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameţi pe cineva cu vorbăria. [pr.: pu ia. – prez. ind. şi: (reg.) împúi] – În + pui. Trimis de valeriu … Dicționar Român
încuibat — ÎNCUIBÁT, Ă, încuibaţi, te, adj. Care s a stabilit, s a vârât (nedorit şi nepoftit) într un loc. ♦ fig. Pătruns adânc, înrădăcinat. – v. încuiba. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCUIBÁT adj. înrădăcinat. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
încujlui — încujluí, încujluiésc, vb. IV refl. (reg., înv.) a intra în relaţii de amor cu cineva; a se năvădi, a se îngurlui, a se încuiba, a se cuibări. Trimis de blaurb, 25.10.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
înloca — înlocá vb. I refl. (reg., înv.) a se aşeza într un loc, a se încuiba, a se instala, a se stabili. Trimis de blaurb, 14.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
înrădăcina — ÎNRĂDĂCINÁ, înrădăcinez, vb. I. refl. A se fixa în pământ prin rădăcini; a prinde rădăcini. ♦ fig. A pătrunde adânc (în conştiinţă, în obişnuinţă etc.). – În + rădăcină. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNRĂDĂCINÁ vb. a se încuiba,… … Dicționar Român
înţeleni — ÎNŢELENÍ, înţelenesc, vb. IV. 1. intranz. (Despre pământ, la pers. 3) A se întări, a se preface în ţelină (prin necultivare, prin uscare în timp de secetă etc.) ♢ tranz. Soarele a înţelenit pământul. 2. tranz. şi refl. A lăsa sau a sta în… … Dicționar Român
